Munnue, Ɔman Asoɔdenfo
1“Munnue mmofra asoɔdenfo,”
sɛɛ na Awurade se,
“Wɔn a wɔde nhyehyɛe a emfi me yɛ adwuma,
na wɔyɛ apam a emfi me honhom mu,
na wɔboaboa bɔne ano;
2wɔn a wɔkɔ Misraim
a wommisa me ansa;
wɔhwehwɛ mmoa a ɛyɛ bammɔ fi Farao nkyɛn,
wɔkɔ Misraim kɔhwehwɛ hintabea.
3Nanso Farao bammɔ bɛyɛ animguase ama mo,
Misraim nwini de ahohora bɛbrɛ mo.
4Ɛwɔ mu, wɔwɔ adwumayɛfo wɔ Soan
na wɔn ananmusifo adu Hanes de,
5nanso wɔn nyinaa anim begu ase
nnipa bi a wɔn so nni wɔn mfaso nti,
wɔmmfa mmoa anaa mfaso mma,
na mmom animguase ne ahohora.”
6Adehunu a ɛfa Negeb mmoa ho:
wɔfa ahokyere ne ahohiahia asase so,
nea gyata ne gyatabere,
nhurutoa ne awɔ a wɔn ho yɛ hare wɔ,
ananmusifo no de wɔn ahonyade soa mfurum
ne wɔn ademude wɔ yoma afu so,
de kɔ saa ɔman a ne so nni mfaso no so,
7de kɔ Misraim a ne mmoa so nni mfaso,
enti mefrɛ no
Rahab nea Onsi Hwee.
8Kɔ afei, kyerɛw wɔ kyerɛwpon so ma wɔn,
kurukyerɛw wɔ nhoma mmobɔwee so
sɛnea nna a ɛreba no mu no
ɛbɛyɛ adansede a ɛbɛtena hɔ afebɔɔ.
9Saa nnipa yi yɛ atuatewfo, mma asisifo,
mma a wɔmpɛ sɛ wotie Awurade nkyerɛkyerɛ.
10Wɔka kyerɛ adehufo se,
“Munhu mo ani so ade bio!”
ne adiyifo no nso se,
“Monnka anisoadehu a ɛyɛ nokware no nkyerɛ yɛn bio!
Monka abodwosɛm nkyerɛ yɛn,
monhyɛ nnaadaa nkɔm.
11Mumfi saa ɔtempɔn yi so,
momman mfi saa ɔkwan yi ho
na munnyae Israel Kronkronni
a mode no haw yɛn yi!”
12Enti sɛɛ na Israel Ɔkronkronni no se:
“Esiane sɛ moapo saa nkra yi,
na mode mo ho ato nhyɛso
ne nnaadaa so nti,
13saa bɔne yi bɛyɛ sɛ
ɔfasu tenten bi a ahyɛ kam na akyea
na ebu mpofirim, ama mo.
14Ebebubu nketenkete ayɛ sɛ kuku.
Ɛbɛyam pasaa a,
sin koraa renka a
wobetumi de asɔ gya afi muka mu
anaa wɔde bɛsaw nsu afi ahina mu.”
15Sɛɛ na Otumfo Awurade, Israel Kronkronni no se:
“Ahonu mu ne ntoboase mu na mo nkwagye wɔ
kommyɛ ne ahotoso mu na mo ahoɔden wɔ,
nanso, morennya mu biara.
16Mokaa se, ‘Dabi da, yɛbɛtena apɔnkɔ so aguan.’
Enti mubeguan!
Mokaa se, ‘yɛbɛtena apɔnkɔ a wɔn ho yɛ hare so akɔ.’
Enti wɔn a wɔtaa mo no ho bɛyɛ hare!
17Apem beguan
ɔbaako ho hu nti;
baanum ho hu nti
mo nyinaa beguan akɔ,
akosi sɛ wobegyaw mo
te sɛ frankaa dua a esi bepɔw atifi,
te sɛ frankaa a esi koko so.”
18Nanso Awurade pɛ sɛ ɔdom mo;
ɔma ne ho so, kyerɛ wo nʼahummɔbɔ.
Efisɛ Awurade yɛ ɔtreneeni Nyankopɔn.
Nhyira ne wɔn a wɔtwɛn no nyinaa!
19Sionfo a mote Yerusalem, morentwa adwo bio. Sɛ musu frɛ no hwehwɛ mmoa a, ɔbɛdom mo! Sɛ ɔte a obegye mo so prɛko pɛ. 20Ɛwɔ mu, Awurade brɛ mo amanehunu sɛ aduan ne ɔhaw sɛ nsu de, nanso, afei mubehu Awurade, mo kyerɛkyerɛfo no bio, na ɔbɛkyerɛ mo kwan. 21Sɛ mofa nifa anaa benkum a, mobɛte nne bi wɔ mo akyi a ɛka se, “Ɔkwan no ni na momfa so.” 22Afei mobɛtow mo ahoni a mode dwetɛ adura ho ne nsɛsode a mode sikakɔkɔɔ afa ho no nyinaa agu. Mobɛtow wɔn agu sɛ ntamagow fi, na moaka kyerɛ wɔn se, “Mumfi yɛn so nkɔ.”
23Afei ɔde osu behyira mo bere a mudua nnuaba, na aduan a asase no bɛbɔ no bɛyɛ papa na ɛbɛdɔɔso nso. Da no, mo anantwi bedidi wɔ adidibea a ɛtrɛw so. 24Mo anantwi ne mo mfurum a wofuntum asase no bɛwe atoko pa ne ne ntɛtɛ a, wɔde sofi ne nkorata trɛtrɛw mu. 25Saa okum kɛse da no a abantenten ahwehwe ase no, nsuwa bɛteɛ wɔ bepɔw tenten ne koko a ɛkorɔn biara so. 26Ɔsram bɛhyerɛn sɛ owia, na owia hyerɛn no bɛyɛ mpɛn ason, te sɛ nnafua ason mu hyerɛn, bere a Awurade kyekyere ne nkurɔfo akuru na ɔsa apirakuru a ɔde ama wɔn no.
27Hwɛ! Awurade fi akyirikyiri reba,
ɔde abufuwhyew ne wusiw kumɔnn;
abufuw ahyɛ nʼanom ma,
na ne tɛkrɛma yɛ ogya a ɛhyew nneɛma.
28Ne home te sɛ asuworoe a ɛsen ntɛmntɛm,
na ɛforo kɔdeda kɔn mu.
Ɔwosow aman no wɔ ɔsɛe sɔnee so;
ɔde nnareka a ɛma wɔfom kwan
hyehyɛ nnipa no nnyepi.
29Na mobɛto dwom
te sɛ anadwo a mudi afahyɛ kronkron no;
mo koma bedi ahurusi
te sɛ bere a nnipa de atɛntɛbɛn foro
kɔ Awurade bepɔw no so,
kɔ Israel Ɔbotan no nkyɛn.
30Awurade bɛma nnipa ate nʼabrɛmpɔnnne
na ɔbɛma wɔahu ne basa a ɛresian
na ɛde abufuwhyew ne ogya a ɛhyew nneɛma
osu dennen, aprannaa ne mparuwbo reba.
31Awurade nne bɛhwe Asiria;
ɔde nʼabaa bɛbɔ wɔn ahwe fam.
32Ɔbɛbɔ wɔn wɔ ɔko mu,
na bere biara a ɔbɛbɔ wɔn no
ɛbɛyɛ sɛ akasae ne sankuten so nnwonto koro.
33Wɔasiesie Topet dedaada;
wɔayɛ no krado ama ɔhene no.
Wɔahyehyɛ ogya ne nnyentia bebree
wɔ ne gya amoa no a emu dɔ na ɛtrɛw no mu;
Awurade home
te sɛ sufre asuten no
bɛsɔ mu gya.
1Vai de copiii răzvrătiți,
zice Domnul,
care fac un plan care nu este de la Mine
și o alianță1 Lit.: și toarnă o libație. Sau și țese o învelitoare. În limba ebraică verbul nasak înseamnă atât a turna, cât și a țese, iar substantivul massekah înseamnă atât libație, cât și țesătură, învelitoare. care nu este de la Duhul Meu,
adăugând astfel păcat peste păcat!
2Ei pleacă, coborându‑se în Egipt,
fără să‑Mi ceară sfatul,
ca să caute adăpost în ocrotirea lui Faraon
și să se adăpostească la umbra Egiptului!
3De aceea ocrotirea lui Faraon va fi pentru voi o rușine,
iar protecția la umbra Egiptului, o ocară.
4Pentru că, deși are conducători în Țoan
și trimișii săi au ajuns până la Hanes,
5fiecare va fi făcut de rușine
de către un popor care nu le este de niciun folos,
care nu aduce nici ajutor, nici câștig,
ci doar rușine și dispreț.“
6O rostire despre animalele din Neghev.
Printr‑un ținut al necazului și al strâmtorării,
de unde vin leoaica și leul,
vipera și șarpele zburător,
ei își duc bogățiile pe spinarea măgarilor
și averile pe cocoașa cămilelor,
către un popor care nu le va fi de folos,
7către Egipt, al cărui ajutor este deșertăciune
și nimic.
De aceea îl numesc:
„Rahab, cel ce stă nepăsător.“
8Acum, du‑te și scrie aceste lucruri pentru ei pe o tăbliță,
scrie‑le pe un sul,
ca să fie o mărturie veșnică
pentru vremea care vine!
9Căci ei sunt un popor răzvrătit, niște copii mincinoși,
copii care nu vor să asculte Legea Domnului,
10care zic văzătorilor: „Să nu mai aveți vedenii!“
și profeților: „Nu ne mai profețiți ce este drept!
Spuneți‑ne lucruri măgulitoare,
profețiți‑ne iluzii!
11Părăsiți calea!
Îndepărtați‑vă de pe cărare
și nu ne mai confruntați
cu Sfântul lui Israel!“
12De aceea, așa vorbește Sfântul lui Israel:
„Pentru că respingeți acest mesaj,
pentru că vă încredeți în asuprire și‑n înșelăciune
și vă sprijiniți pe ele,
13de aceea, această nelegiuire va fi pentru voi
asemenea unei spărturi într‑un zid înalt,
care se lărgește și‑i provoacă prăbușirea,
prăbușire care va veni deodată, într‑o clipă.
14Îl va sfărâma așa cum se sfărâmă un vas de‑al olarilor,
care este zdrobit fără milă
și printre ale cărui fragmente nu se mai găsește
nici măcar un ciob pentru a lua cărbuni din vatră
sau pentru a scoate apă din fântână.“
15Căci așa vorbește Stăpânul Domn, Sfântul lui Israel:
„Prin retragere și odihnă veți fi izbăviți;
în liniște și în încredere va fi tăria voastră.
Dar n‑ați vrut!
16Ați zis: «Nu! Ci vom fugi pe cai!» –
tocmai de aceea veți fi nevoiți să fugiți!
«Vom călări pe cai iuți!» –
tocmai de aceea urmăritorii voștri vor fi și ei iuți!
17La amenințarea unuia singur, vor fugi o mie
și la amenințarea a cinci, veți fugi cu toții
până veți fi lăsați ca un stâlp pe vârful unui munte
și ca un steag pe un deal.“
18Totuși, Domnul așteaptă ca să‑Și arate bunăvoința față de voi.
Totuși, El Se ridică să vă arate milă.
Căci Domnul este un Dumnezeu al judecății!
Ferice de toți cei ce nădăjduiesc în El!
19Da, popor al Sionului, care locuiești în Ierusalim, nu vei mai plânge! Cu siguranță El Își va arăta bunăvoința față de tine când îți va auzi strigătul de ajutor. De îndată ce te va auzi, îți va răspunde. 20Deși Stăpânul vă va da pâinea necazului și apa suferinței, învățătorii tăi nu se vor mai ascunde, și ochii tăi îi vor vedea pe învățătorii tăi. 21Iar dacă vă veți întoarce fie spre dreapta, fie spre stânga, veți auzi înapoia voastră o voce, zicând: „Aceasta este calea! Mergeți pe ea!“ 22Atunci vă veți pângări chipurile voastre cioplite, placate cu argint și imaginile acoperite cu aur. Le veți împrăștia ca pe niște zdrențe murdare, zicându‑le: „Afară cu voi!“
23El va da ploaie seminței pe care o semeni în pământ, iar pâinea, rodul pământului, va fi gustoasă și din abundență. În ziua aceea, turmele voastre vor paște pe pășuni întinse; 24boii și măgarii care lucrează pământul vor mânca nutreț sărat, care a fost vânturat cu lopata și cu furca. 25Pe fiecare munte semeț și pe orice deal înalt vor curge pâraie, în ziua marelui măcel, când turnurile vor cădea. 26Luna va străluci ca soarele, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai puternică, așa cum este lumina a șapte zile, în ziua când Domnul va lega rana poporului Său, va vindeca vânătaia loviturii Lui.
27Iată, Numele Domnului vine de departe;
vine arzând de mânie și înconjurat de un nor gros de fum.
Buzele Sale sunt pline de indignare,
iar limba Sa este ca un foc mistuitor.
28Suflarea28 Sau: Duhul. Lui este ca un șuvoi28 Lit.: ued. Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. care se revarsă
și ajunge până la gât.
Vine să cearnă neamurile prin sita nimicirii
și să pună o zăbală în fălcile popoarelor,
care să‑i ducă în rătăcire.
29Veți cânta
ca în noaptea unei sărbători sfinte.
Vi se va bucura inima
ca și când ați merge, în sunetul flautului,
la muntele Domnului,
la Stânca lui Israel.
30Domnul va face să se audă glasul Său măreț
și să fie văzut brațul Său coborând să lovească,
într‑o mânie aprinsă și cu flacără de foc mistuitor,
cu rupere de nori, furtună și grindină.
31Căci Asiria va fi zdrobită de glasul Domnului,
când El va lovi cu toiagul.
32La fiecare lovitură de nuia hotărâtă,
pe care Domnul o va îndrepta asupra ei,
se vor auzi tamburinele și lirele.
Cu loviturile brațului Său, El Se va lupta împotriva ei.32 Sensul versului este nesigur.
33Căci Tofetul33 Tofet înseamnă rug sau loc de ardere. este de mult timp pregătit,
este gata chiar și pentru împărat.
Groapa lui este săpată adânc și larg,
având foc și lemn din belșug.
Suflarea Domnului,
ca un șuvoi de sulf, îl aprinde.
