1“ ‘Saa bere no, sɛnea Awurade se ni, wobeyiyi Yuda ahemfo ne adwumayɛfo nnompe, asɔfo ne adiyifo nnompe ne Yerusalemfo nnompe afi wɔn nna mu. 2Wɔbɛsɛw no kɛtɛ wɔ owia ne ɔsram ne ɔsorosoro nsoromma nyinaa a wɔdɔe, na wɔsomee, na wodii akyi kɔɔ so abisa na wɔsɔree no ase. Wɔremmoa wɔn ano na wɔrensie wɔn; mmom, wɔbɛyɛ sɛ sumina a egugu fam. 3Baabiara a metwa saa ɔman bɔne yi nkae no asu akɔ no, wɔbɛpɛ sɛ wobewu sen sɛ wɔbɛtena nkwa mu, sɛnea Asafo Awurade se ni.’
Bɔne Ne Asotwe
4“Ka kyerɛ wɔn se, ‘Nea Awurade se ni:
“ ‘Sɛ nnipa hwe ase a, wɔnsɔre ana?
Sɛ onipa dan ne ho a, ɔnsan nʼakyi ana?
5Afei adɛn nti na saa nnipa yi adan wɔn ho?
Adɛn nti na Yerusalem dan ne ho daa yi?
Wokura nnaadaa mu pintinn;
na wɔmpɛ sɛ wɔsan wɔn akyi.
6Mawɛn mʼaso atie,
nanso wɔnnka nea ɛteɛ.
Wɔn mu biara nnu ne ho wɔ nʼamumɔyɛ ho,
na ɔka se, “Dɛn na mayɛ?”
Obiara fa ne kwan
te sɛ ɔpɔnkɔ a ɔrepem akɔ akono.
7Mpo aturukuku a ɔwɔ wim
nim ne mmere a wɔahyehyɛ ama no,
na asukɔnkɔn, asomfena ne agyenkuku
hu bere a wotu kɔtena baabi,
nanso me nkurɔfo nnim
nea Awurade hwehwɛ.
8“ ‘Adɛn na mutumi ka se, “Yenim nyansa,
efisɛ yɛwɔ Awurade mmara,”
wɔ bere a akyerɛwfo kyerɛwdua torofo
de atoro adannan mu?
9Anyansafo no anim begu ase;
wɔn ho bedwiriw wɔn na afide ayi wɔn.
Sɛ wɔapo Awurade asɛm no a,
na nyansa bɛn na wɔwɔ?
10Mede wɔn yerenom bɛma mmarima afoforo
ne wɔn mfuw nso ama afoforo.
Efi akumaa so kosi ɔkɛse so,
wɔn nyinaa yɛ adifudepɛfo de pɛ ahonya;
adiyifo ne asɔfo te saa,
wɔn nyinaa yɛ asisifo.
11Wɔtoto me nkurɔfo apirakuru
te sɛnea ɛnyɛ hu.
Wɔka se, “Asomdwoe, asomdwoe”
wɔ mmere a asomdwoe nni hɔ.
12Wɔn ani wu wɔ wɔn animguase nneyɛe no ho ana?
Dabi da, wɔn ani nnwu koraa;
wonnim fɛre mpo.
Enti wɔbɛtotɔ wɔ atɔfo mu;
wɔbɛhwehwe ase, sɛ metwe wɔn aso a,
sɛnea Awurade se ni.
13“ ‘Mɛfa wɔn twabere nnɔbae akɔ,
nea Awurade se ni.
Aba biara remma bobe nnua no so.
Aba biara remma borɔdɔma nnua no so,
ɛso nhaban begunguan.
Nea mede ama wɔn no,
wobegye afi wɔn nsam.’ ”
14Adɛn nti na yɛtete ha?
Mommoaboa mo ho ano!
Momma yenguan nkɔ nkuropɔn a ɛwɔ bammɔ mu
na yenkowuwu wɔ hɔ!
efisɛ Awurade yɛn Nyankopɔn abu yɛn kumfɔ
na wama yɛn nsu a awuduru wɔ mu sɛ yɛnnom,
efisɛ yɛayɛ bɔne atia no.
15Yɛhwɛɛ kwan sɛ yebenya asomdwoe
nanso biribi pa biara amfi mu amma,
yɛhwɛɛ ayaresabere kwan
nanso ehu nko ara na ɛkaa yɛn.
16Wɔte atamfo no apɔnkɔ home
fii Dan;
na wɔn apɔnkɔnini su
ma asase no nyinaa wosow.
Wɔaba sɛ wɔrebɛsɛe
asase no ne so nneɛma nyinaa,
kuropɔn no ne wɔn a wɔtete mu nyinaa.
17“Hwɛ, mɛsoma awɔ a wɔn ano wɔ bɔre aba mo mu,
nhurutoa a wontumi nnwudwo wɔn,
na wɔbɛkeka mo,”
nea Awurade se ni.
18Wone mʼawerɛhow mu Werɛkyekyefo,
me koma abotow wɔ me mu.
19Tie me nkurɔfo sufrɛ;
a efi akyirikyiri asase so:
“Awurade nni Sion ana?
Ne Hene no nni hɔ bio ana?”
“Adɛn nti na wɔde wɔn nsɛsode ahyɛ me abufuw,
wɔn ananafo ahoni huhuw no?”
20“Otwabere no atwa mu,
ahuhuru bere no aba awiei,
na wonnnyee yɛn nkwa.”
21Sɛ wɔadwerɛw me nkurɔfo no nti, wɔadwerɛw me;
midi awerɛhow, na ahodwiriw akyekyere me.
22Aduru bi nni Gilead ana?
Ɔyaresafo bi nni hɔ ana?
Na afei adɛn nti na ayaresa nni hɔ
mma me nkurɔfo apirakuru?
Mustrarea lui Israel
1În vremea aceea, zice Domnul, osemintele regilor și ale conducătorilor lui Iuda, osemintele preoților și ale profeților și osemintele locuitorilor Ierusalimului vor fi scoase din mormintele lor, 2vor fi întinse în fața soarelui, a lunii și a întregii oștiri a cerurilor, a acelora pe care ei i‑au iubit, i‑au slujit, i‑au urmat, i‑au căutat și s‑au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului. 3În toate locurile unde îi voi izgoni, toți cei ce vor supraviețui din acest neam rău vor prefera mai degrabă moartea decât viața, zice Domnul Oștirilor.
Păcat și pedeapsă
4Spune‑le că așa vorbește Domnul:
«Cine cade și nu se mai ridică?
Cine se abate fără să se întoarcă iarăși?
5De ce atunci poporul acesta, Ierusalimul, se abate,
stăruind în necredincioșie?
Ei se întăresc tot mai mult în înșelătorie
și refuză să se întoarcă.
6Am ascultat cu atenție,
dar ei nu rostesc ceea ce este drept.
Niciunul nu regretă răutatea lui
și nu zice: ‘Ce am făcut?’.
Toți își încep din nou alergarea,
ca un cal care se aruncă în luptă.
7Până și barza
își cunoaște timpul ei pe ceruri;
turtureaua, lăstunul și cocorul7 Identificarea exactă a acestei păsări nu este sigură.
își păstrează timpul venirii lor.
Dar poporul Meu
nu cunoaște porunca Domnului.
8Cum puteți spune: ‘Suntem înțelepți,
căci avem Legea Domnului!’,
când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor
a transformat‑o într‑o minciună?
9Înțelepții sunt dați de rușine,
sunt înspăimântați și capturați.
Iată, ei au respins Cuvântul Domnului;
ce fel de înțelepciune au ei?
10De aceea, pe soțiile lor le voi da altor bărbați
și terenurile lor altor stăpâni.
Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare,
toți sunt lacomi de câștig nedrept;
de la profet până la preot,
toți înșală.
11Ei leagă în mod ușuratic
rana fiicei poporului Meu,
zicând: ‘Pace, pace!’,
când nu este pace.
12Le este lor rușine de urâciunile pe care le săvârșesc?
Nu, nu le este rușine deloc;
nici măcar nu știu să roșească.
De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad
și vor fi răsturnați la vremea pedepsei lor,
zice Domnul.
13Voi face să le înceteze recolta, zice Domnul.
Nu vor mai fi struguri în vie,
nu vor mai fi smochine în smochin,
iar frunzele se vor veșteji.
Le voi da celor ce vor trece peste ele.13 Sensul ultimelor două versuri este nesigur.»“
14„De ce mai stăm în așteptare?
Adunați‑vă!
Să intrăm în cetățile fortificate
și să pierim acolo!
Căci Domnul, Dumnezeul nostru,
ne‑a condamnat la moarte
și ne dă să bem ape otrăvite,
pentru că am păcătuit împotriva Lui.
15Așteptam pacea,
dar n‑a venit nimic bun;
așteptam un timp de vindecare,
dar iată că vine numai teroare.
16Gâfâitul cailor se aude din Dan;
la nechezatul armăsarilor lor
se cutremură toată țara.
Au venit să devoreze țara
și tot ce cuprinde ea,
cetatea și pe cei ce locuiesc în ea.“
17„Iată, voi trimite printre voi niște șerpi veninoși,
niște vipere care nu pot fi descântate
și care vă vor mușca,
zice Domnul.“
18„Grimasa18 Sensul termenului ebraic în acest context este nesigur. mea este din cauza durerii mele!
Inima îmi este sleită în mine!
19Iată, strigătul după ajutor al fiicei poporului meu
răsună dintr‑o țară îndepărtată:
«Nu mai este Domnul în Sion?
Nu mai este Împăratul lui acolo?»“
„De ce M‑au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite,
prin deșertăciunile lor străine?“
20„Secerișul a trecut,
vara s‑a terminat,
iar noi tot nu suntem izbăviți.“
21Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu;
jelesc, iar spaima mă cuprinde.
22Nu este niciun balsam vindecător în Ghilad?
Nu este niciun doctor acolo?
De ce nu este vindecare
pentru rana fiicei poporului meu?
