Wogye Israel Si Hɔ
1Asɛm a efi Awurade nkyɛn baa Yeremia hɔ ni: 2“Sɛɛ na Awurade, Israel Nyankopɔn, se: ‘Kyerɛw nsɛm a maka akyerɛ wo nyinaa gu nhoma mu. 3Nna bi reba,’ sɛnea Awurade se, ‘a mede me nkurɔfo Israelfo ne Yudafo befi nnommum mu asan aba na mede wɔn aba asase a mede maa wɔn agyanom sɛ wɔmfa ntena so no so,’ Awurade na ose.”
4Eyi ne nsɛm a Awurade ka faa Israel ne Yuda ho: 5“Nea Awurade se ni:
“ ‘Akomatu nteɛteɛmu na mete,
mete basabasayɛ, na ɛnyɛ asomdwoe.
6Mummisa na munhu:
Ɔbarima betumi awo mma ana?
Afei, adɛn nti na mihu ɔbarima hoɔdenfo biara
sɛ ne nsa gu ne yafunu so te sɛ ɔbea a ɔwɔ awoko mu,
na anim biara ayɛ bosaa saa?
7Sɛnea da no bɛyɛ hu afa!
Da biara renyɛ sɛ ɛno.
Ɛbɛyɛ amanehunu bere ama Yakob,
nanso wobeyi no afi mu.
8“ ‘Saa da no,’ Asafo Awurade na ose,
‘Mebubu konnua no afi wɔn kɔn mu,
na matetew wɔn nkyehama no mu;
ananafo remfa wɔn nyɛ nkoa bio.
9Na mmom wɔbɛsom Awurade, wɔn Nyankopɔn
ne Dawid, wɔn hene,
a mɛpagyaw no ama wɔn.
10“ ‘Enti nsuro, Yakob, me somfo;
mma wʼaba mu mmu, Israel,’
nea Awurade se ni.
‘Nokware, megye wo afi akyirikyiri,
ne wʼasefo afi wɔn nnommum asase so.
Yakob bɛsan anya asomdwoe ne bammɔ
na obiara renhunahuna no bio.
11Me ne wo wɔ hɔ na megye wo nkwa,’
Awurade na ose.
‘Ɛwɔ mu, mesɛe amanaman no nyinaa pasaa,
emu na mebɔ mo ahwete kɔ,
nanso merensɛe mo korakora.
Mɛteɛteɛ mo, nanso mɛyɛ no wɔ trenee kwan so;
meremma mo mfa mo ho nni koraa a merentwe mo aso.’
12“Sɛɛ na Awurade se:
“ ‘Wʼapirakuru ayɛ akisikuru,
na wontumi nsa.
13Obiara nni hɔ a ɔbɛka bi ama wo,
wo kuru no rennya aduru,
na worennya ayaresa.
14Wʼapamfo nyinaa werɛ afi wo;
wo ho biribiara mfa wɔn ho.
Mabɔ wo sɛnea wo tamfo bɛyɛ
na matwe wʼaso sɛnea otirimɔdenfo bɛtwe,
efisɛ wʼafɔdi so dodo
na wʼamumɔyɛ nso dɔɔso.
15Adɛn nti na wusu dennen wɔ wʼapirakuru,
wo yawdi a ano nni aduru no ho?
Wʼafɔdi kɛse ne wʼamumɔyɛ bebrebe nti
na mede saa nneɛma yi ayɛ wo.
16“ ‘Nanso wɔbɛsɛe wɔn a wɔsɛe mo;
mo atamfo nyinaa bɛkɔ nnommum mu.
Wɔn a wɔfow mo no wɔbɛfow wɔn
wɔn a wɔtow hyɛɛ mo so no, mɛtow ahyɛ wɔn so.
17Nanso mɛma wo ahoɔden bio
na masa wʼapirakuru,’
Awurade na ose,
‘efisɛ wɔfrɛ wo nea wɔapam no,
Sion a wo ho nhia obiara.’ ”
18Sɛɛ na Awurade se:
“ ‘Mɛsan de Yakob ntamadan mu ahonyade aba
na manya ayamhyehye ama nʼatenae ahorow no;
wɔbɛkyekye kuropɔn no bio wɔ ne mmubui so,
na ahemfi no besi nea ɛsɛ sɛ esi.
19Wɔn mu na aseda nnwom befi aba
ne ahosɛpɛw nnyigyei.
Mɛma wɔadɔɔso,
na wɔn dodow no so rentew;
mɛhyɛ wɔn anuonyam,
na wɔremmu wɔn abomfiaa.
20Wɔn mma bedi yiye sɛ kan no,
mɛma wɔn asafo atim wɔ mʼanim;
wɔn a wɔhyɛ wɔn so nyinaa mɛtwe wɔn aso.
21Wɔn kannifo bɛyɛ wɔn ankasa nipa;
na wɔn sodifo befi wɔn mu.
Mɛka no abata me ho na wabɛn me,
na hena na ɔde ne ho bɛma
sɛ ɔbɛbɛn me?’ ”
Awurade na ose.
22“ ‘Enti mobɛyɛ me nkurɔfo,
na mayɛ mo Nyankopɔn.’ ”
23Hwɛ, Awurade ahum
betu abufuwhyew mu,
mfɛtɛ bedi kyinhyia wɔ
amumɔyɛfo mpampam.
24Awurade abufuw rennwo
kosi sɛ obewie
ne koma mu nhyehyɛe nyinaa.
Nna a ɛreba no mu no
mobɛte eyi ase.
Restaurarea lui Israel
1Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului: 2„Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Scrie într‑un sul toate cuvintele pe care ți le‑am spus. 3Căci iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi aduce înapoi pe captivii poporului Meu, Israel și Iuda. Îi voi aduce înapoi în țara pe care le‑am dat‑o părinților lor și o vor stăpâni.»“
4Acestea sunt cuvintele pe care Domnul le‑a rostit cu privire la Israel și Iuda: 5„Da, așa vorbește Domnul:
«Auzim un strigăt de spaimă,
de groază, și nu de pace.
6Întrebați și luați aminte!
Poate un bărbat să nască?
Atunci de ce‑i văd pe toți bărbații
cu mâinile pe coapse,
ca o femeie în durerile nașterii?
De ce au pălit?
7Vai, ce îngrozitoare va fi ziua aceea!
N‑a mai fost niciodată vreuna ca ea!
Va fi o vreme de necaz pentru Iacov,
dar Iacov va fi izbăvit din ea.
8În ziua aceea, zice Domnul Oștirilor,
voi sfărâma jugul de pe gâtul lor,
le voi rupe legăturile
și străinii nu îi vor mai înrobi.
9În schimb, vor sluji Domnului, Dumnezeul lor,
și împăratului lor David,
pe care li‑l voi ridica.
10Dar tu, robul Meu Iacov, nu te teme,
zice Domnul;
nu te înspăimânta, Israel!
Căci iată, te voi izbăvi din teritoriul îndepărtat
și‑ți voi izbăvi sămânța din țara în care este captivă.
Iacov se va întoarce, va avea odihnă și liniște
și nimeni nu‑l va mai îngrozi,
11căci Eu sunt cu tine ca să te izbăvesc
zice Domnul.
Voi mistui toate neamurile
printre care te‑am risipit,
dar pe tine nu te voi mistui.
Te voi disciplina însă cu dreptate;
nu pot să te las nepedepsit.»“
12Așa vorbește Domnul:
„Lovitura ta este de nevindecat
și rana ta este incurabilă.
13Nu este nimeni care să‑ți apere cauza,
nu este nicio doctorie pentru rana ta
și niciun mijloc de vindecare.
14Toți iubiții tăi te‑au uitat
și niciunuia nu‑i mai pasă de tine.
Te‑am lovit așa cum lovește un dușman
și te‑am disciplinat ca un om nemilos
pentru că nelegiuirea ta este așa de mare,
iar păcatele tale atât de numeroase.
15De ce te plângi de rana ta,
de durerea ta ce nu are vindecare?
Ți‑am făcut aceste lucruri
din cauză că nelegiuirea ta este atât de mare,
iar păcatele tale atât de numeroase.
16Totuși, toți cei ce te devorează vor fi devorați;
toți vrăjmașii tăi,
toți, vor fi duși în captivitate.
Cei ce te jefuiesc vor fi jefuiți
și pe toți cei ce te prădează îi voi da Eu ca pradă.
17Pe tine însă te voi vindeca
și‑ți voi lega rănile,
zice Domnul,
pentru că ești numit «Cel alungat»,
«Sionul de care nimănui nu‑i pasă.»“
18Așa vorbește Domnul:
„Iată, îi voi aduce înapoi pe exilații corturilor lui Iacov
și voi avea milă de locuințele lui.
Fiecare cetate va fi rezidită pe ruinele ei
și fiecare citadelă va sta din nou
în locul ei de odinioară.
19Din mijlocul lor se vor înălța mulțumiri
și strigăte de bucurie.
Îi voi înmulți
și nu se vor împuțina;
îi voi onora
și nu vor fi dezonorați.
20Fiii lor vor fi ca în vremurile de odinioară
și comunitatea lor va fi restabilită înaintea Mea;
îi voi pedepsi pe toți asupritorii lor.
21Liderul lor va fi unul de‑al lor
și conducătorul lor va ieși din mijlocul lor.
Îl voi apropia Eu de Mine și‑Mi va fi aproape,
căci altfel cine și‑ar putea dărui inima
pentru a fi aproape de Mine,
zice Domnul?
22Voi veți fi poporul Meu
și Eu voi fi Dumnezeul vostru.“
23Iată furtuna Domnului!
Mânia izbucnește
și vijelia se năpustește
asupra capului celor răi.
24Mânia aprigă a Domnului nu se va potoli
până nu va împlini
și înfăptui planurile inimii Sale.
Veți înțelege aceste lucruri în zilele de pe urmă.