Hiob Bua Bildad
1Na Hiob kasaa bio se:
2“Yiw, minim sɛ eyi yɛ nokware.
Na ɛbɛyɛ dɛn na ɔdesani bɛteɛ wɔ Onyankopɔn anim?
3Sɛ obi pɛ sɛ ɔne Onyankopɔn yiyi ano a,
ɔrentumi nyi nsɛm apem mu baako mpo ano.
4Ne nyansa mu dɔ, na ne tumi so.
Hena na ɔne no adi asi na ne ho baabiara anti?
5Otutu mmepɔw a wonnim ho hwee
obubu wɔn fa so wɔ nʼabufuw mu.
6Ɔwosow asase fi ne sibea,
na ɔma ne nnyinaso wosow biribiri.
7Ɔkasa kyerɛ owia na ɛnhyerɛn,
na ɔsɔw nsoromma hyerɛn ano.
8Ɔno nko ara na ɔtrɛw ɔsoro mu,
na ɔnantew po asorɔkye so.
9Ɔno ne Nyankrɛnte, Akokɔbeatan ne ne mma Yɛfo;
anafo fam nsorommakuw no.
10Ɔyɛ anwonwade a wontumi nte ase,
nsɛnkyerɛnne a wontumi nkan.
11Sɛ ɔnam me ho a, minhu no;
sɛ ɔsen a, minhu no.
12Sɛ ohwim kɔ a, hena na osiw no kwan?
Hena na obetumi abisa no se, ‘Dɛn na woreyɛ yi?’
13Onyankopɔn nkora nʼabufuw so;
Rahab aboafo mpo ho popo wɔ nʼanim.
14“Na me ne hena a mene no beyiyi ano?
Mɛyɛ dɛn anya nsɛm a me ne no de begye akyinnye?
15Sɛ minnim ho hwee mpo a, merentumi nyi nʼano;
ɛno ara ne sɛ mɛsrɛ ahummɔbɔ afi me temmufo nkyɛn.
16Mpo, sɛ mefrɛ no na ɔba a,
minnye nni sɛ obetie mʼasɛm.
17Ɔde asorɔkye bɛhwe me
ama mʼapirakuru adɔɔso kwa.
18Ɔremma minnya mʼahome, bio,
ɔde awerɛhow bɛhyɛ me ma tɔ.
19Sɛ ɛyɛ ahoɔden asɛm a, ɔyɛ ɔhoɔdenfo!
Na sɛ ɛba atɛntrenee nso a, hena na ɔne no bedi asi?
20Sɛ midi bem mpo a, mʼano bebu me kumfɔ;
sɛ me ho nni asɛm a, ebebu me fɔ.
21“Ɛwɔ mu sɛ midi bem de,
nanso mimmu me ho;
abrabɔ afono me.
22Ne nyinaa yɛ pɛ; ɛno nti na meka se,
‘Ɔsɛe nea ne ho nni asɛm ne omumɔyɛfo.’
23Bere a amanehunu de owu aba no,
ɔserew nea ne ho nni asɛm no abawpa.
24Bere a asase akɔ amumɔyɛfo nsam no,
ofura ɛso atemmufo ani.
Sɛ ɛnyɛ ɔno a, na ɛyɛ hena?
25“Me nna ho yɛ hare sen ommirikatufo;
ɛsen kɔ a anigye kakra mpo nni mu.
26Etwa mu kɔ sɛ akorow a wɔde paparɔso ayɛ
te sɛ akɔre a wɔretow akyere wɔn hanam.
27Sɛ meka se, ‘Me werɛ mfi mʼanwiinwii,
mɛsakra me nsɛnka, na maserew a,’
28me yaw ahorow no bɔ me hu ara.
Na minim sɛ, woremmu me bem.
29Woabu me fɔ dedaw nti,
adɛn na ɛsɛ sɛ mehaw me ho kwa?
30Mpo sɛ ɛba sɛ mede samina guare
na mede samina hohoro me nsa ho a,
31wobɛtow me akyene dontori amoa mu,
ama mʼatade mpo akyi me.
32“Ɔnyɛ onipa te sɛ me na mayi nʼano,
na yɛakogyina asennii abobɔ yɛn nkuro.
33Sɛ anka obi wɔ hɔ a obesiesie yɛn ntam
na waka yɛn baanu abɔ mu,
34obi a obeyi Onyankopɔn abaa afi me so,
na nʼahunahuna ammɔ me hu bio.
35Anka mɛkasa a merensuro no,
nanso saa tebea a mewɔ mu yi de, mintumi.
Răspunsul lui Iov
1Iov a răspuns și a zis:
2„Da, știu că așa este,
dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
3Dacă s‑ar certa cineva cu El,
din o mie de întrebări, nu I‑ar putea răspunde nici măcar la una.
4El are o inimă înțeleaptă și o putere mare.
Cine I s‑a împotrivit și a rămas teafăr?
5El mută munții fără ca aceștia să știe,
când îi răstoarnă în mânia Sa.
6El face să se cutremure pământul din locul lui,
și stâlpii lui tremură.
7El vorbește soarelui, iar acesta nu mai răsare;
El pecetluiește lumina stelelor.
8El singur întinde cerurile
și calcă pe valurile mării.
9El a făcut Ursul și Orionul,
Pleiadele și constelațiile sudului.
10El face lucruri mari și nepătrunse,
minuni fără număr.
11Iată, El trece pe lângă mine și nu‑L pot vedea,
trece și nu‑mi dau seama.
12Iată, când El apucă ceva, cine‑L poate opri?
Cine‑I poate spune: «Ce faci?»
13Dumnezeu nu‑Și întoarce mânia;
chiar și ajutoarele lui Rahab13 Monstru al mării, folosit adesea ca nume poetic pentru Egipt (vezi Is. 30:7; și în 27:12). Îi sunt supuse.
14Deci cum pot eu să‑I răspund,
cum pot să‑mi caut cuvintele înaintea Lui?
15Chiar dacă aș fi drept, nu I‑aș putea răspunde,
nu pot decât să caut bunăvoință la Judecătorul meu.
16Dacă L‑aș chema la judecată și mi‑ar răspunde,
n‑aș crede că mi‑a ascultat glasul.
17El mă zdrobește printr‑o furtună
și‑mi înmulțește rănile fără motiv.
18Nu mă lasă să‑mi trag suflarea,
ci mă satură cu lucruri amare.
19Dacă este vorba de putere, iată, El este puternic.
Dacă este vorba de judecată, cine mă va convoca?
20Chiar dacă aș fi drept, gura mea mă va condamna;
oricât de integru aș fi, El mă va dovedi vinovat.
21Sunt integru. Nu‑mi pasă de mine.
Îmi disprețuiesc viața.
22Mi‑e totuna. De aceea zic:
«El îl nimicește și pe cel integru și pe cel rău.»
23Și măcar de‑ar aduce biciul imediat moartea…;
dar El Își bate joc de durerea celui nevinovat.
24Când o țară este dată pe mâna celui rău,
El acoperă ochii judecătorilor ei.
Dacă nu El, atunci cine?
25Zilele mele sunt mai iuți decât alergătorul;
zboară fără să fi văzut binele.
26Trec ca o luntre de papirus pe apă,
ca un vultur care se repede asupra prăzii.
27Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea,
îmi voi schimba înfățișarea și voi fi voios»,
28atunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele,
pentru că știu că nu mă vei găsi nevinovat.
29Dacă tot voi fi condamnat,
de ce să mă mai trudesc degeaba?
30Chiar dacă m‑aș spăla cu apa zăpezii
și mi‑aș curăța mâinile cu leșie,
31Tu tot m‑ai cufunda în mocirlă,
de s‑ar scârbi și hainele de mine.
32Căci El nu este un om ca mine, ca să‑I răspund,
ca să mergem împreună la judecată.
33Și nu se află nici măcar un mijlocitor între noi,
care să‑și pună mâinile peste noi amândoi,
34ca astfel El să‑Și dea la o parte nuiaua
și să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.
35Atunci aș vorbi fără să mă mai tem de El,
însă nu așa mi se întâmplă.
