1“Nanso mprempren wɔserew me,
nnipa a manyin sen wɔn,
na wɔn agyanom mfata sɛ
wɔne me nguan ho akraman tena.
2Mfaso bɛn na wɔn nsa mu ahoɔden wɔ ma me,
bere a wɔn ahoɔden afi wɔn mu?
3Ohia ne ɔkɔm ama wɔn ho atetew,
wɔnantew asase kesee
ne asase bonin so anadwo.
4Wɔboaboaa nkyenhaban ano wɔ nkyɛkyerɛ mu,
na wɔde sare so nnua ntin yɛɛ wɔn aduan.
5Wɔn mfɛfo pam wɔn fii wɔn mu,
na wohuroo wɔn sɛ akorɔmfo.
6Wɔhyɛɛ wɔn ma wɔtenaa suka a emu awo,
abotan ne fam ntokuru mu,
7wosuu sɛ mfurum wɔ wuram
na wɔfofɔree so wɔ ɔdɔtɔ ase.
8Kuw a wɔmfra na wonni din,
wɔpam wɔn fii asase no so.
9“Na nnɛ yi wɔn mmabarima de dwom bɔ me akutia;
mayɛ abusude wɔ wɔn mu.
10Wokyi me na wontwiw mmɛn me;
wɔmmfɛre sɛ wɔtete ntasu gu mʼanim.
11Afei a Onyankopɔn abubu me tadua na ɔde amanehunu aba me so yi,
wɔyɛ nea wɔpɛ wɔ mʼanim.
12Abusuakuw no tow hyɛ me so wɔ me nifa so;
wosum mʼanan mfiri,
na wosisi mpie tia me.
13Wosisiw mʼakwan;
na wonya me sɛe me
na obiara mmoa me.
14Wɔba te sɛ nea wofi ntokuru a ano abae mu;
wɔnam mmubui no mu munumunum ba.
15Ahunahuna ma me ho dwiriw me;
mʼanuonyam atu kɔ sɛnea mframa abɔ agu,
me bammɔ atu ayera sɛ omununkum.
16“Na mprempren, me nkwa resa;
na amanehununna akyekyere me.
17Anadwo wowɔ me nnompe mu;
ɔyaw a ɛwe me no nnyae.
18Onyankopɔn fi ne tumi mu yɛ sɛ adurade ma me;
omia me te sɛ mʼatade kɔn.
19Ɔtow me kyene dontori mu
na ɔma me yɛ sɛ mfutuma ne nsõ.
20“Onyankopɔn, misu mefrɛ wo, nanso wummua me.
Mesɔre gyina, nanso wohwɛ me kɛkɛ.
21Woba me so anibere so;
wode wʼabasa mu tumi tow hyɛ me so.
22Wuhwim me na wode mframa pia me;
wudenkyidenkyi me wɔ ahum mu.
23Minim sɛ wode me bɛkɔ owu mu,
faako a woahyɛ ama ateasefo nyinaa no.
24“Ampa ara obiara mfa ne nsa nka onipa a ɔrebrɛ
bere a ɔresu pɛ mmoa wɔ nʼamanehunu mu.
25Mansu amma wɔn a wɔwɔ ɔhaw mu ana?
Me kra werɛ anhow amma ahiafo ana?
26Nanso bere a mʼani da papa so no, bɔne bae;
bere a mepɛɛ hann no sum na edurui.
27Me yafunu mu a ɛwowɔ me no nnyae da;
na nna a amanehunu wɔ mu da mʼanim.
28Menenam a mabiri, nanso ɛnyɛ sɛ owia na ahyew me;
migyina aguabɔbea na misu pɛ mmoa.
29Madan nnompo nuabarima,
me ne mpatu na ɛbɔ.
30Me honam ani biri na ehuanhuan;
atiridii ama me ho adɔ.
31Me sanku bɔ kwadwom,
na mʼatɛntɛbɛn ma agyaadwotwa nnyigyei.
1Dar acum ei râd de mine,
ei, cei mai tineri decât mine,
pe ai căror părinți i‑am considerat nevrednici
să‑i pun alături de câinii turmei mele.
2Dar la ce mi‑ar fi folosit puterea mâinilor lor,
de vreme ce rămăseseră fără vigoare?
3Epuizați de sărăcie și de foame,
cutreierau pustia3 Sau: rodeau rădăcini uscate.,
noaptea, prin locuri părăsite și pustii,
4smulgeau nalbă dintre arbuști,
mâncau chiar și4 Sau: se încălzeau cu. rădăcini de verigel.
5Erau alungați din mijlocul oamenilor;
striga lumea după ei ca după niște hoți.
6Ei locuiau în râpele uedurilor6 Vezi nota de la 6:15.,
între stânci și‑n gropile pământului.
7Urlau printre tufișuri,
se îngrămădeau în mărăcini.
8Fii ai nebunilor și fii ai celor fără nume,
au fost izgoniți din țară.
9Dar acum am devenit cântecul lor;
am devenit o parodie pentru ei.
10Mă urăsc, se îndepărtează de mine,
nu se sfiesc să mă scuipe în față.
11Pentru că El mi‑a slăbit coarda arcului11 Sau: mi‑a desfăcut coarda cortului. și m‑a smerit,
ei nu mai au frâu față de mine.
12La dreapta mea se ridică o gloată.12 Sensul termenului este nesigur.
Ei întind curse picioarelor mele
și ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.
13Îmi nimicesc cărarea,
îmi măresc necazul
și nimeni nu‑i oprește13 Sau: necazul, / zicând: „Nimeni nu‑l ajută!“.
14Ajung la mine ca printr‑o spărtură largă.
Se rostogolesc printre dărâmături.
15Spaimele mă copleșesc,
demnitatea mi‑e smulsă ca de vânt,
bunăstarea mea se risipește ca un nor.
16Sufletul mi‑e vărsat din mine,
m‑au cuprins zilele suferinței.
17Noaptea îmi străpunge oasele,
iar durerile care mă rod n‑au odihnă.
18Cu o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina,
mă strânge ca gulerul de la tunică.
19El m‑a aruncat în noroi
și‑am ajuns ca țărâna și cenușa.
20Strig către Tine după ajutor, dar Tu nu răspunzi;
stau în picioare, dar Tu stai și te uiți la mine.20 Sau: dar nu‑Ți pasă de mine.
21Ai devenit crud cu mine;
mă lovești cu tăria mâinii Tale.
22Tu mă ridici, mă faci să călăresc pe vânt
și mă arunci în furia furtunii
23Știu că mă duci la moarte,
în locul hotărât pentru toți cei vii.
24Da, nimeni nu‑și întinde mâna spre o ruină,
când strigă după ajutor în necazul său.
25N‑am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele?
N‑a fost întristat sufletul meu pentru cel nevoiaș?
26Dar când nădăjduiam după bine, a venit răul
și când așteptam lumina, a venit întunericul.
27Măruntaiele îmi fierb fără încetare,
zilele suferinței vin peste mine.
28Umblu înnegrit, dar nu de soare.
Mă ridic în adunare și strig după ajutor.
29Am ajuns frate cu șacalii
și prieten cu struții.
30Pielea mi se înnegrește și cade,
iar oasele îmi ard de febră.
31Lira mea este pentru bocet,
iar fluierul meu este pentru glasul celor ce plâng.
