Yesu So Sen Mose
1Me nuanom akronkronfo a Onyankopɔn afrɛ mo, munnwen Yesu a yegye no to mu sɛ Ɔsomafo no ho. 2Na odii Onyankopɔn a oyii no sɛ ɔnyɛ saa adwuma yi no nokware sɛnea Mose nso dii nokware wɔ Onyankopɔn fi no. 3Wɔahu sɛ Yesu fata anuonyam sen Mose, sɛnea onipa a osi ofi nya anuonyam sen ofi no ankasa no. 4Ofi biara obi na osii. Na Onyankopɔn nso na wabɔ nneɛma nyinaa. 5Mose dii Onyankopɔn nokware sɛ ɔsomfo wɔ ne fi na ɔkaa nsɛm a Onyankopɔn bɛka daakye no nyinaa. 6Nanso Kristo de, odi nokware sɛ Ɔba a ɔhwɛ Onyankopɔn fi so. Sɛ yɛma yɛn bo yɛ duru na yɛwɔ gyidi wɔ yɛn anidaso mu a, na yɛyɛ ne fi no.3.6 Ofi no yɛ Onyankopɔn nnipa fifo. (Efe 2.19; 1 Pe 2.5)
7Enti Honhom Kronkron no ka se,
“Sɛ nnɛ mote Onyankopɔn nne a,
8monnyɛ asoɔden
te sɛ nea moyɛɛ bere a mosɔre tiaa Onyankopɔn no;
sɛnea moyɛɛ da a na mowɔ sare so a mosɔɔ no hwɛe no.
9Ɛhɔ na mo nenanom sɔɔ no hwɛe,
nanso wohuu nea meyɛɛ no mfe aduanan mu no.
10Ne saa nti me bo fuw saa nnipa no, na mekae se,
‘Wɔyɛ nnipa a wɔn koma aman afi me ho,
na wɔanhu mʼakwan.’
11Ɛno nti mekaa ntam wɔ mʼabufuw mu se,
‘Wɔrenhyɛn mʼahomegye mu da.’ ”
12Me nuanom, monhwɛ yiye na mo mu bi annya koma bɔne a ɔrennye Onyankopɔn nni a ɛbɛma watwe ne ho afi Onyankopɔn teasefo no ho. 13Na mmom sɛnea ɛbɛyɛ a bɔne rennaadaa mo mu ebinom na wɔnyɛ asoɔden nti, da biara mommoaboa mo ho mo ho wɔ mmere dodow a asɛm “Nnɛ” a ɛwɔ Kyerɛwsɛm mu no fa yɛn ho no. 14Na sɛ yeso gyidi a yɛwɔ no mu dennen sɛnea yɛde fi mfiase no a na yɛwɔ kyɛfa wɔ Kristo mu. 15Kyerɛwsɛm no ka se,
“Sɛ nnɛ mote Onyankopɔn nne a,
monnyɛ asoɔden
te sɛ nea moyɛɛ bere a mosɔre tiaa Onyankopɔn no.”
16Ɛhefo na wɔtee Onyankopɔn nne na wɔsɔre tiaa no no? Nnipa a Mose dii wɔn anim fi Misraim no nyinaa. 17Ɛhefo na Onyankopɔn bo fuw wɔn mfirihyia aduanan no? Nnipa a wɔyɛɛ bɔne na wɔtetew hwe wuwuu wɔ sare so no. 18Bere a Onyankopɔn kaa ntam se, “Wɔremma me home mu da” no, na ɔreka akyerɛ ɛhefo? Na ɔreka akyerɛ wɔn a wɔyɛɛ asoɔden no. 19Afei, yehu sɛ wɔantumi ankɔ ɔhome no mu, efisɛ wɔannye anni.
Isus, superior lui Moise
1De aceea, frați sfinți, părtași la chemarea cerească, uitați‑vă cu atenție la Isus, Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, 2Care a fost credincios Celui Ce L‑a desemnat, așa cum și Moise a fost credincios în toată Casa Lui. 3Căci El a fost găsit vrednic de o slavă mai mare decât a lui Moise, așa cum constructorul unei case are cu mult mai multă cinste decât casa însăși. 4Căci orice casă este construită de cineva, însă Cel Ce le‑a construit pe toate este Dumnezeu. 5Moise, într-adevăr, a fost credincios ca slujitor în toată Casa lui Dumnezeu, fiind o mărturie despre lucrurile care urmau să fie spuse, 6dar Cristos a fost credincios ca Fiu peste Casa lui Dumnezeu. Iar Casa Lui suntem noi, dacă într-adevăr ținem cu tărie încrederea și speranța cu care ne lăudăm.6 Lit.: încrederea și lauda speranței. Unele mss redau: ținem într-adevăr cu tărie până la sfârșit încrederea și lauda speranței.
Avertizare împotriva necredinței
7De aceea, așa cum spune Duhul Sfânt:
„Astăzi, dacă auziți glasul Lui,
8nu vă împietriți inimile,
ca în ziua răzvrătirii,
ca în ziua încercării în pustie,
9unde strămoșii9 Lit.: tații. voștri M‑au pus la încercare,
M‑au ispitit și Mi‑au văzut lucrările
10timp de patruzeci de ani!
De aceea M‑am mâniat pe generația aceasta
și am zis: «Ei întotdeauna se rătăcesc în inima lor.
N‑au cunoscut căile Mele.»
11Așa că am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“11 Vezi Ps. 95:7-11.
12Fiți atenți, fraților, ca nu cumva vreunul dintre voi să aibă o inimă rea, necredincioasă, care să‑l depărteze de Dumnezeul cel Viu, 13ci îndemnați‑vă unul pe altul în fiecare zi, cât timp se zice „astăzi“, astfel încât niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. 14Căci am devenit părtași ai lui Cristos dacă într-adevăr ținem cu fermitate până la sfârșit convingerea noastră de la început, 15în timp ce se zice:
„Astăzi, dacă auziți glasul Lui,
nu vă împietriți inimile
ca în ziua răzvrătirii.“15 Vezi Ps. 95:7-8.
16Căci cine au fost cei ce au auzit și s‑au răzvrătit? Nu toți cei ce au ieșit din Egipt prin Moise? 17Și pe cine S‑a mâniat El timp de patruzeci de ani? Nu pe cei care au păcătuit și ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? 18Cui a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, dacă nu celor care nu au ascultat? 19Vedem așadar că ei n‑au putut să intre din cauza necredinței.
