1 Samuel 5 – AKCB & NTLR

Akuapem Twi Contemporary Bible

1 Samuel 5:1-12

Apam Adaka No Wɔ Filistia

1Filistifo no faa Onyankopɔn Apam Adaka no akyi, wɔmaa so fii Ebeneser akono hɔ kɔɔ kuropɔn Asdod mu. 2Wɔsoaa Onyankopɔn Apam Adaka no kɔɔ Dagon5.2 Dagon yɛ Filistifo nyame kɛse (ɛho nsɛm wɔ Ate 6.23). abosonnan mu. Wɔde kosii ohoni Dagon nkyɛn. 3Nanso ade kyee a Asdod kurowmma no kɔhwɛe no, na Dagon ahwe fam wɔ Awurade Apam Adaka no anim a nʼanim butuw fam. Enti wɔmaa ohoni no so gyinaa hɔ bio. 4Nanso ade kyee anɔpa no, na asɛm koro no ara asi bio. Na Dagon no ahwe fam wɔ Awurade Apam Adaka no anim a nʼanim butuw fam. Saa bere yi de, na ne ti ne ne nsa abubu afi so deda ɔpon ano. Ne sin no na na aka da hɔ a ammubu. 5Ɛno nti na ebesi nnɛ yi, Dagon asɔfo anaa obiara a obewura abosonnan mu hɔ no ntia aponnua no so no.

6Na Awurade maa pɔmpɔ bobɔɔ Asdodfo ne ne mpɔtam hɔfo no. 7Bere a Asdodfo huu asɛm a aba no, wɔkae se, “Yɛrentumi mma Onyankopɔn Apam Adaka no ntena yɛn nkyɛn. Otia yɛn! Ɔbɛsɛe yɛn ne yɛn nyame, Dagon nyinaa.” 8Enti wɔfrɛɛ Filistifo nkuropɔn anum mu asodifo nyinaa bisaa wɔn se, “Dɛn na yɛnyɛ Israel Nyankopɔn Apam Adaka yi?”

Asodifo no susuw asɛm no ho na wobuae se, “Momfa Israel Nyankopɔn Apam Adaka no nkɔ Gat.” Enti wɔde Onyankopɔn Apam Adaka no kɔɔ Gat.

9Nanso Bere a Onyankopɔn Apam Adaka no duu Gat no, Awurade maa pɔmpɔ bobɔɔ kurow no mufo, mpanyin ne mmofra, na wosuroo yiye. 10Enti wɔde Onyankopɔn Apam Adaka no kɔɔ Ekron kuropɔn mu, na wɔde rewura hɔ no, Ekronfo no suu se, “Wɔde Israel Nyankopɔn Apam Adaka no reba yɛn nkyɛn de abekunkum yɛn nso.” 11Enti nnipa no frɛɛ Filistifo asodifo no nyinaa, srɛɛ wɔn se, “Monsan mfa Onyankopɔn Apam Adaka no mfi ha nkɔ ne man mu, anyɛ saa a, ebekunkum yɛn nyinaa.” Saa bere no na ɔyaredɔm a efi Onyankopɔn nkyɛn no afi ase dedaw ama huboa abɛtɔ kuropɔn no so. 12Wɔn a wɔanwuwu no, wɔmaa pɔmpɔ bobɔɔ wɔn. Na agyaadwotwa baa baabiara.

Nouă Traducere În Limba Română

1 Samuel 5:1-12

Chivotului Domnului și filistenii

1După ce au capturat Chivotul lui Dumnezeu, filistenii l‑au luat din Eben-Ezer și l‑au adus la Așdod. 2Au luat Chivotul lui Dumnezeu și l‑au pus în templul lui Dagon2 Zeitate importantă la semiți (la akkadieni și la amoriți), venerată în mai multe centre (Ebla, Ugarit, Mari, Nippur, Isin); zeu al vegetației. Mai târziu cunoaște o mare popularitate în rândul filistenilor., așezându‑l lângă acesta. 3Când s‑au sculat dis‑de‑dimineață, așdodiții au văzut că Dagon era căzut cu fața la pământ înaintea Chivotului Domnului. Ei l‑au luat pe Dagon și l‑au pus înapoi la locul lui. 4A doua zi, sculându‑se dis‑de‑dimineață, au văzut că Dagon era din nou căzut cu fața la pământ înaintea Chivotului Domnului. De data aceasta, capul lui Dagon și ambele sale mâini erau tăiate pe prag, numai trunchiul rămânând din el. 5De aceea, până în ziua aceasta, preoții lui Dagon și toți cei ce intră în templul lui din Așdod nu calcă pe prag.

6Mâna Domnului apăsa greu asupra celor din Așdod, îngrozind și lovind cu bube Așdodul și teritoriile sale. 7Când oamenii din Așdod au văzut ce se întâmplă, au zis: „Să nu rămână la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel căci mâna Lui apasă asupra noastră și asupra lui Dagon, zeul nostru.“

8Astfel, au chemat la o întâlnire pe toți domnitorii filistenilor și i‑au întrebat:

– Ce să facem cu Chivotul Dumnezeului lui Israel?

Ei au răspuns:

– Chivotul Dumnezeului lui Israel să fie dus la Gat!

Și au dus acolo Chivotul Dumnezeului lui Israel. 9După ce l‑au dus acolo, mâna Domnului a fost împotriva cetății, stârnind o panică foarte mare. Domnul a lovit oamenii din cetate cu o mulțime de bube, de la copil și până la bătrân. 10Prin urmare, au trimis Chivotul lui Dumnezeu la Ekron.

Însă când a sosit Chivotul lui Dumnezeu în Ekron, cei din Ekron au strigat, zicând: „Au adus la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare pe noi și pe poporul nostru!“ 11Astfel, ei au trimis să‑i strângă laolaltă pe toți domnitorii filistenilor și le‑au zis: „Trimiteți înapoi Chivotul Dumnezeului lui Israel, ca să se întoarcă la locul său și astfel să nu ne omoare pe noi și poporul nostru.“ Căci era o panică de moarte în toată cetatea, deoarece mâna Domnului apăsa foarte greu acolo. 12Cei care nu mureau, erau loviți cu bube, iar strigătul cetății după ajutor se înălța până la ceruri.