Yudafo Nkonimdi
1Na Adar ɔsram (bɛyɛ Ɔbɛnem) da a ɛto so ason no, wɔde ɔhene no mmara abien no yɛɛ adwuma. Saa da no na Yudafo no atamfo no ani da so sɛ wɔbɛsɛe wɔn, nanso ani danee. 2Yudafo no boaa wɔn ho ano wɔ wɔn nkuropɔn a ɛwɔ ɔhene amantam no mu no nyinaa so, bɔɔ wɔn ho ban de tiaa obiara a ɔpɛ sɛ ɔbɛhaw wɔn no. Nanso obiara antumi ansɔre antia wɔn, efisɛ na obiara suro wɔn. 3Esiane Mordekai ho hu nti, amantam so asafohene nyinaa, mmapɔmma, amradofo ne ɔhene adwumayɛfo nyinaa boaa Yudafo no. 4Efisɛ na wɔama Mordekai panyin wɔ ahemfi hɔ, ama ne din ahyeta amantam no nyinaa mu, bere a na ne tumi nso rekɔ soro.
5Yudafo no kunkum wɔn atamfo, sɛee wɔn wɔ afoa ano. Wokunkum wɔn atamfo, tɔree wɔn ase, na wɔyɛɛ wɔn a wɔtan wɔn no nea wɔpɛ biara. 6Wokunkum nnipa ahannum wɔ Susa aban no mu. 7Wɔsan kunkum Parsandata, Dalfon ne Aspata, 8Porata, Adalia, Aridata, 9Parmasta, Arisai, Aridai ne Waisata 10a, wɔyɛ Hamedata babarima Haman a ɔyɛ Yudafo tamfo no mmabarima du no. Nanso wɔamfa asade biara.
11Bere a wɔbɔɔ ɔhene no amanneɛ a ɛfa nnipa dodow a wokum wɔn wɔ Susa aban mu ho anwummere no, 12ɔma wɔfrɛɛ Ɔhemmea Ɛster, na ɔka kyerɛɛ no se, “Yudafo no akunkum nnipa ahannum wɔ Susa aban mu nko ara ne Haman mmabarima du no. Sɛ wɔayɛ saa wɔ ha de a, ɛno de asɛm bɛn na asi wɔ amantam a aka no mu? Afei, dɛn bio na wohwehwɛ? Wɔde bɛma wo; ka kyerɛ me na mɛyɛ.”
13Na Ɛster kae se, “Ɔhempɔn, sɛ ɛsɔ wʼani a, ma Yudafo a wɔwɔ Susa no kwan na wɔnyɛ nea wɔyɛɛ no nnɛ no bio ɔkyena, na wɔmfa Haman mmabarima du no amu nsensɛn nnua so.”
14Na ɔhene no penee so, na wɔbɔɔ mmara no ho dawuru wɔ Susa. Wɔsan de Haman mmabarima du no amu sensɛn nnua so. 15Na Yudafo a wɔwɔ Susa no boaa wɔn ho ano Adar ɔsram (bɛyɛ Ɔbɛnem) da a ɛto so awotwe, na wɔsan kunkum nnipa ahaasa; na bio, wɔamfa asade biara.
16Saa bere no na Yudafo nkae a wɔwɔ Ɔhene no amantam mu nyinaa aboa wɔn ho ano, rebɔ wɔn nkwa ho ban. Wokum wɔn atamfo no mpem aduɔson anum, nam so nyaa ɔhome fii wɔn atamfo nsam. Nanso wɔamfa asade biara. 17Saa ara na wɔyɛɛ wɔ Adar ɔsram no (bɛyɛ Ɔbɛnem) da a ɛto so ason no wɔ amantam no nyinaa mu. Ade kyee no, wɔhomee, didii, gyee wɔn ani wɔ wɔn nkonimdi no ho.
18Nanso Yudafo a wɔwɔ Susa no toaa so kunkum wɔn atamfo no da a ɛto so abien no nso, na wɔhomee ne nnansa so de didii, gyee wɔn ani. 19Enti ebesi nnɛ yi, Yudafo a wɔtete nkuraa a wɔntoo afasu mfaa ho no di saa afirihyia dapɔnna yi. Wodi afoofi saa awɔwbere da yi mu, sɛpɛw wɔn ho, de akyɛde mema wɔn ho wɔn ho.
Purim Afahyɛ
20Mordekai kyerɛw saa nsɛm a esisii yi nyinaa, na wɔde nkrataa kɔmaa Yudafo a wɔbɛn ne wɔn a wɔwɔ akyiri wɔ ɔhene no amantam nyinaa mu, 21hyɛɛ wɔn nkuran sɛ, wonni afirihyia afahyɛ yi wɔ saa nnaanu no mu. 22Ɔka kyerɛɛ wɔn se wɔnhyɛ saa nna no ho fa a adidi ne ɔnom ka ho, na wɔmma wɔn ho wɔn ho ne ahiafo akyɛde. Eyi bɛma Yudafo no akae bere a wonyaa ogye fii wɔn atamfo nsam, wɔn awerɛhow dan anigye, na wɔn su bɛyɛɛ ahosɛpɛw no.
23Enti Yudafo no faa Mordekai adwenkyerɛ no, fii afirihyia amanne no ase. 24Efisɛ na Haman a ɔyɛ Agagni Hamedata babarima, a ɔyɛ Yudafo tamfo no apam sɛ ɔbɛyam wɔn, asɛe wɔn saa da no ne ɔsram a ɔnam ntontobɔ so nyae no. (Na wɔfrɛ saa ntonto no Purim). 25Nanso Ɛster baa ɔhene anim no, ɔhyɛɛ mmara, nam so maa Haman adwemmɔne no bɔɔ ne ti so, na wɔsɛn no ne ne mmabarima wɔ nnua so. 26(Ɛno nti na wɔfrɛ saa afahyɛ no Purim no, efisɛ ɛyɛ tete kasa a ne nkyerɛase ne ntontobɔ.) Esiane Mordekai krataa no ne osuahu a wɔanya no nti, 27Yudafo a wɔwɔ ahemman no mu no nyinaa penee so sɛ, wɔbɛhyɛ saa amanne no ho fa, na wɔama wɔn awo ntoatoaso ne wɔn a wɔbɛyɛ Yudafo no nyinaa abɛhyɛ bi. Wɔn nyinaa gye too mu sɛ, saa nnaanu a wɔayi ato hɔ sɛ wɔnhyɛ fa no wɔ afe biara mu no, wɔremma ɛmpa wɔn ti so da. 28Wɔbɛkae saa nna yi wɔ awo ntoatoaso nyinaa mu na ɛsɛ sɛ abusua biara a ɛwɔ amantam ne nkuropɔn wɔ ahemman no mu no di. Wɔrennyae saa nna yi di wɔ Yudafo mu, na nsɛm a esii no nso wɔn asefo werɛ remfi da.
29Na Ɔhemmea Ɛster, Abihail babea no ne Yudani Mordekai kyerɛw krataa foforo a wɔde ɔhemmea no tumi kɛse foaa krataa no so de hyɛɛ Purim afahyɛ no mu den. 30Ɛno akyi no, wɔsoma ma wɔde nkrataa a wɔde bɛma asomdwoe ne bammɔ aba, kɔɔ Yudafo a wɔwɔ amantam ɔha ne aduonu ason no a ɛwɔ Ahasweros ahemman mu no nyinaa so. 31Saa nkrataa yi ma Purim Afahyɛ a ɛyɛ afirihyiade a wodi no nnɛ yi ara no timii. Yudani Mordekai ne Ɔhemmea Ɛster na wɔhyɛɛ mmara no. (Nnipa no yɛɛ wɔn adwene sɛ wɔbɛhyɛ saa fa yi, sɛnea wɔasi no gyinae ama wɔn ho ne wɔn asefo no, de ama mmuadadi ne agyaadwotwa mmere no atim.) 32Enti Ɛster mmara no sii Purim ho nhyehyɛe so dua, na wɔkyerɛw ne nyinaa guu nhoma mu.
Ziua de jale transformată în zi de triumf
1În luna a douăsprezecea, adică luna Adar, în ziua a treisprezecea a lunii, când avea să se ducă la îndeplinire porunca și decretul împăratului, chiar în ziua în care dușmanii iudeilor se așteptau să pună stăpânire peste ei, situația s‑a schimbat, astfel că iudeii au pus stăpânire peste cei ce îi urau. 2Iudeii s‑au adunat în cetățile lor, în toate provinciile împăratului Ahașveroș, ca să pună mâna pe cei ce căutau să le facă rău. Nimeni nu le‑a putut sta împotrivă, căci groaza de iudei cuprinsese toate popoarele. 3Toți conducătorii provinciilor, satrapii, guvernatorii și slujbașii împăratului îi sprijineau pe iudei, căci îi apucase groaza de Mardoheu, 4fiindcă Mardoheu era renumit la palatul împăratului și‑i mergea faima prin toate provinciile, deoarece el era un bărbat a cărui influență creștea tot mai mult.
5Iudeii au lovit cu tăișul sabiei pe toți dușmanii lor. I‑au înjunghiat, i‑au nimicit și le‑au făcut ce‑au vrut celor ce‑i urau. 6În citadela Susa iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de oameni, 7precum și pe Parșandata, Dalfon, Aspata, 8Porata, Adalia, Aridata, 9Parmașta, Arisai, Aridai și Vaizata, – 10cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, dușmanul iudeilor –, pe care i‑au ucis, însă fără să se atingă de pradă. 11În ziua aceea, numărul celor uciși în citadela Susei a ajuns la cunoștința împăratului.
12Împăratul i‑a zis împărătesei Estera:
– În citadela Susa, iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de oameni și pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut oare în celelalte provincii ale împăratului? Care‑ți este cererea? Ți se va împlini. Ce rugăminte mai ai? Va fi îndeplinită.
13Estera a zis:
– Dacă împăratul găsește că este bine, să se dea voie iudeilor din Susa să facă și mâine după decretul de astăzi și să‑i atârne pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.
14Împăratul a zis să se facă așa. S‑a dat un decret în Susa, și i‑au atârnat pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.
15Iudeii care erau în Susa s‑au strâns din nou în ziua a paisprezecea a lunii Adar și au ucis, în Susa, încă trei sute de oameni, fără însă să se atingă de pradă. 16Restul iudeilor din provinciile împăratului s‑au strâns și ei ca să‑și apere viețile și și‑au dobândit odihna, scăpând de dușmanii lor. Au ucis șaptezeci și cinci de mii dintre cei ce îi urau, fără însă să se atingă de pradă. 17Așa s‑a întâmplat în ziua a treisprezecea a lunii Adar, iar în a paisprezecea zi s‑au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie.
Celebrarea Purimului
18Iudeii din Susa s‑au strâns și în ziua a treisprezecea a lunii, și în ziua a paisprezecea a lunii, iar în ziua a cincisprezecea s‑au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie. 19De aceea iudeii de la sate au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de bucurie și de ospăț, o zi de sărbătoare în care prietenii își trimit unii altora daruri.
20Mardoheu a scris aceste lucruri și a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile împăratului Ahașveroș, celor de aproape și celor de departe, 21ca să‑i îndemne să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea a lunii Adar și ziua a cincisprezecea a aceleiași luni, 22ca zile în care iudeii au scăpat de dușmanii lor și ca lună în care întristarea lor s‑a transformat în bucurie, iar bocetul lor – în fericire. I‑a îndemnat să facă din ele zile de ospăț și de bucurie și să trimită daruri prietenilor și daruri celor nevoiași. 23Iudeii au acceptat ceea ce începuseră deja să facă și au făcut întocmai cum le scrisese Mardoheu. 24Căci Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, dușmanul tuturor iudeilor, plănuise stârpirea iudeilor, aruncând „Purul“, adică sorțul, pentru ca să‑i tulbure și să‑i nimicească, 25însă împăratul a prins de veste25 Sau: când Estera s‑a înfățișat înaintea împăratului. și a poruncit în scris să se întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care acesta l‑a pus la cale împotriva iudeilor și să fie spânzurat pe spânzurătoare atât el, cât și fiii acestuia. 26De aceea au numit aceste zile „Purim“, după cuvântul Pur. Astfel, datorită tuturor celor scrise în acea scrisoare și datorită a ceea ce au văzut și a ceea ce li s‑a întâmplat, 27iudeii au hotărât atât pentru ei, cât și pentru sămânța lor, dar și pentru toți cei care li se vor mai adăuga, să nu înceteze să sărbătorească aceste două zile, în fiecare an, după cum spunea scrisoarea, la vremea hotărâtă. 28Zilele acestea trebuiau amintite și sărbătorite în fiecare generație, de către fiecare clan în parte, în fiecare provincie și în fiecare cetate. Zilele de „Purim“ nu trebuiau să fie desființate niciodată din mijlocul iudeilor, iar amintirea lor nu trebuia să înceteze printre urmașii28 Lit.: sămânța. lor.
29Împărăteasa Estera, fiica lui Abihail, și iudeul Mardoheu au scris, cu toată autoritatea, ca să întărească această a doua scrisoare cu privire la Purim. 30Mardoheu a trimis scrisori tuturor iudeilor din cele o sută douăzeci și șapte de provincii imperiale ale lui Ahașveroș. Ele conțineau cuvinte de pace și de încredere, 31pentru a confirma sărbătorirea acestor zile de Purim la vremea hotărâtă, așa cum iudeul Mardoheu și împărăteasa Estera stabiliseră pentru ei și așa cum ei înșiși stabiliseră, pentru ei și pentru sămânța lor, reglementări cu privire la postul lor și la strigătul lor. 32Porunca Esterei a întărit aceste reglementări cu ocazia Purimului și a fost scrisă într‑o carte.
