Ɔsɛnkafo 8 – AKCB & NTLR

Akuapem Twi Contemporary Bible

Ɔsɛnkafo 8:1-17

1Hena na ɔte sɛ onyansafo?

Hena na onim sɛnea nneɛma te?

Nimdeɛ te nnipa anim,

na ɛbrɛ ne denyɛ ase.

Yɛ Osetie Ma Ɔhene

2Mise: Di ɔhene mmaransɛm so, efisɛ wokaa ntam wɔ Onyankopɔn anim. 3Mpɛ ntɛm mfi ɔhene anim. Nnyina mu mma obi asɛm a ɛnyɛ dɛ na onii no anyɛ nea ɔpɛ biara. 4Esiane sɛ ɔhene asɛm boro obiara de so nti, hena na obetumi aka akyerɛ no se: “Dɛn na woreyɛ yi?”

5Nea odi ne mmaransɛm so no renkɔ ɔhaw biara mu,

na nyansa koma behu bere a ɛsɛ, ne ne kwan.

6Nneyɛe biara wɔ ne bere a ɛfata ne kwan a wɔfa so yɛ,

nanso onipa haw hyɛ no so bebree.

7Esiane sɛ obiara nnim daakye asɛm nti,

hena na obetumi akyerɛ ɔfoforo nea ɛreba?

8Obiara nni mframa so tumi na waboa ano;

saa ara na obiara nni ne wuda so tumi.

Sɛ wonnyaa obiara wɔ ɔko bere mu no,

saa ara na amumɔyɛ rennyaa wɔn a wodi amumɔyɛsɛm no.

9Mihuu eyinom nyinaa bere a medwenee nneɛma a wɔyɛ wɔ owia yi ase no ho. Bere bi wɔ hɔ a onipa hyɛ afoforo so ma ɛdan ɔhaw ma no. 10Bio, mihuu sɛ wɔasie amumɔyɛfo, wɔn a anka wodi akɔneaba wɔ kronkronbea hɔ de gye nkamfo wɔ kuropɔn a wɔyɛɛ saa no mu. Eyi nso yɛ ahuhude.

11Sɛ bɔne bi ho asotwe amma ntɛm a, nnipa dwene nhyehyɛe a wɔde yɛ bɔne ho. 12Ɛwɔ mu sɛ omumɔyɛfo bi yɛ bɔne mpɛn ɔha nanso ɔtena ase kyɛ, nanso minim sɛ ebesi wɔn a wosuro Onyankopɔn no yiye, wɔn a wodi Onyankopɔn ni no. 13Nanso esiane sɛ amumɔyɛfo nsuro Onyankopɔn nti, ɛrensi wɔn yiye na wɔn nna renware sɛ sunsuma.

14Ade bi nso a ɛyɛ ahuhude a esi wɔ asase so, ɛne sɛ, atreneefo bi nya akatua a ɛfata amumɔyɛfo, na amumɔyɛfo bi nya akatua a ɛfata atreneefo. Eyi nso, mise ɛyɛ ahuhude. 15Enti mekamfo wiase mu anigye, efisɛ biribiara nni owia yi ase a eye ma onipa sen sɛ obedidi, anom ama nʼani agye. Na afei obenya anigye wɔ nʼadwumayɛ mu wɔ nna a Onyankopɔn ama no wɔ owia yi ase nyinaa.

16Bere a mepɛ sɛ mɛte nimdeɛ ase ne ɔbrɛ adwuma a onipa yɛ wɔ asase so a ɔnna awia anaa anadwo no, 17mihuu nea Onyankopɔn ayɛ nyinaa. Obiara rentumi nte nea ɛkɔ so wɔ owia yi ase no ase. Ne mmɔdemmɔ nyinaa akyi, onipa rentumi nhu nkyerɛase da. Sɛ mpo onyansafo bi ka se onim a, ɔrentumi nte ase yiye da.

Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 8:1-17

Limitele cunoștinței

1Cine este ca înțeleptul?

Cine cunoaște interpretarea lucrurilor?

Înțelepciunea dă strălucire feței omului

și‑i schimbă asprimea feței.

Supune‑te regelui

2Păzește porunca regelui, îți zic, din cauza jurământului încheiat cu Dumnezeu. 3Nu te grăbi să pleci dinaintea lui și nu căuta să susții un lucru rău, căci el face tot ce‑i place! 4De vreme ce cuvântul regelui are autoritate, cine îi poate spune: „Ce faci?“

5Pe cel ce‑i păzește porunca, nu‑l va atinge niciun rău,

iar inima înțeleptului cunoaște vremea potrivită și judecata,

6căci pentru fiecare lucru există un timp și o judecată,

deși nenorocirea omului este mare peste el.

7Într-adevăr, el nu știe ce se va întâmpla,

căci cine îi va spune cum va fi?

8Niciun om nu are stăpânire asupra vântului, ca să‑l oprească8 Sau: duhul, ca să‑l păstreze.,

și nimeni nu are putere asupra zilei morții.

Nimeni nu este scutit de la război,

și răutatea nu‑și poate scăpa stăpânii.

Cei răi și cei drepți

9Am văzut toate acestea și mi‑am îndreptat inima spre orice lucrare care este înfăptuită sub soare. Există un timp când un om are autoritate asupra altui om și‑i poate face rău.9 Sau: unui alt om, spre propria lui nenorocire. 10Apoi i‑am văzut pe cei răi îngropați – ei obișnuiau să vină și să plece de la Sfântul Lăcaș, fiind apoi lăudați în cetatea în care făceau astfel. Și aceasta este o deșertăciune!10 Sensul versetului este nesigur.

11Când sentința împotriva faptei rele nu se împlinește repede, inima fiilor oamenilor se umple de planuri ca să facă rău. 12Chiar dacă celui păcătos, deși face rău însutit, i se lungește viața, eu știu însă că celui ce se teme de Dumnezeu, celui ce stă temător înaintea Sa, îi va fi bine. 13Totuși, cel rău nu este fericit și nu‑și va lungi zilele, fiind precum umbra, pentru că nu se teme de Dumnezeu.

14Există o deșertăciune care are loc pe pământ, și anume: sunt oameni drepți peste care vine ceea ce merită cei răi și sunt oameni nedrepți peste care vine ceea ce merită cei drepți. Prin urmare, mi‑am zis că și aceasta este o deșertăciune. 15Atunci am lăudat veselia, căci nu este nimic mai plăcut omului sub soare decât să mănânce, să bea și să se bucure, iar bucuria îl va însoți în osteneala sa în toate zilele vieții sale, pe care le‑a primit de la Dumnezeu sub soare.

16Mi‑am îndemnat inima să cunosc înțelepciunea și să mă uit la munca care se face pe pământ; căci omul nu vede somn cu ochii lui nici ziua, nici noaptea. 17Și am văzut toată lucrarea lui Dumnezeu; într-adevăr, omul nu poate să cuprindă lucrarea care este înfăptuită sub soare. Oricât se străduiește omul să caute, tot nu va găsi; și chiar dacă înțeleptul spune că a ajuns să cunoască, el tot nu poate să găsească.