Psalmii 142:1-7 NTLR

Psalmii 142:1-7

Psalmul 142

Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32. al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peșteră. O rugăciune.

Cu glasul meu eu strig către Domnul,

cu glasul meu caut bunăvoință la Domnul.

Îmi vărs plângerea înaintea Lui;

îmi istorisesc necazul înaintea Lui.

Când duhul îmi este mâhnit,

Tu‑mi cunoști cărarea.

Pe calea pe care merg,

ei mi‑au ascuns curse.

Privește la dreapta mea și ia aminte;

nimeni nu mă mai cunoaște!

Am rămas fără adăpost;

nimănui nu‑i pasă de viața mea!

Te chem, Doamne,

zicând: „Tu ești adăpostul meu,

moștenirea mea pe pământul celor vii!“

Ascultă‑mi strigătul,

căci sunt foarte nenorocit!

Scapă‑mă de prigonitorii mei,

căci sunt mai tari decât mine!

Scoate‑mă din temniță,

pentru ca sufletul meu să aducă mulțumiri Numelui Tău!

Cei drepți se vor aduna împrejurul meu

când îmi vei face bine.

Read More of Psalmii 142