Numeri 35:1-34, Numeri 36:1-12 NTLR

Numeri 35:1-34

Cetățile leviților

Domnul i‑a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului, zicând: „Poruncește‑le fiilor lui Israel să dea leviților, din moștenirea pe care o vor avea, niște cetăți în care să poată locui. Să le mai dea și pășuni în jurul acestor cetăți. Cetățile să fie ale lor, ca să locuiască în ele, iar pășunile să fie pentru vitele lor, pentru bunurile lor și pentru toate animalele lor.

Pășunile din jurul cetăților pe care le veți da leviților să aibă, începând de la zidul exterior al cetății, o mie de coți4 Aproximativ 500 m. de jur‑împrejur. În afara cetății să numărați două mii de coți5 Aproximativ 1000 m. în partea de răsărit, două mii de coți în partea de apus, două mii de coți în partea de nord și două mii de coți în partea de sud, astfel încât cetatea să fie în mijloc. Acestea să fie pășunile lor din jurul cetăților lor.

Cetățile de refugiu

(Deut. 4:41-43; 19:1-14; Ios. 20:1-9)

Șase din cetățile pe care le veți da leviților să fie cetăți de refugiu, în care să poată fugi ucigașul. Pe lângă acestea să le mai dați patruzeci și două de cetăți. Astfel, toate cetățile pe care trebuie să le dați leviților să fie în număr de patruzeci și opt, împreună cu pășunile din jurul lor. Cetățile pe care le veți oferi din moștenirea fiilor lui Israel să fie date astfel: cei ce au multe cetăți să dea mai multe și cei ce au puține cetăți să dea mai puține. Fiecare seminție să dea leviților din cetățile ei, potrivit cu moștenirea pe care a primit‑o.“

Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți trece Iordanul în țara Canaan, să alegeți câteva cetăți care să fie locuri de refugiu, unde să poată fugi ucigașul care a omorât fără voie o persoană. Aceste cetăți vor fi locuri de refugiu dinaintea răzbunătorului, astfel încât ucigașul să nu fie omorât înainte de a se înfățișa în fața comunității pentru a fi judecat. Din cetățile pe care le veți da, șase să fie cetăți de refugiu: să le dați trei cetăți de partea aceasta a Iordanului și trei cetăți în țara Canaan. Acestea vor fi cetăți de refugiu. Aceste șase cetăți să fie locuri de refugiu pentru fiii lui Israel, pentru străini și pentru peregrinii din mijlocul vostru, pentru ca oricine a omorât fără voie o persoană să poată fugi acolo.

Dacă un om lovește pe cineva cu un obiect de fier și‑l omoară, acel om este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea. Dacă cineva are în mână o piatră a cărei lovitură poate cauza moartea și lovește pe cineva omorându‑l, acel om este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea. Dacă cineva are în mână un obiect de lemn care poate cauza moartea și lovește pe cineva și‑l omoară, acel om este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea. Răzbunătorul sângelui să‑l omoare pe ucigaș; atunci când îl va întâlni, să‑l omoare. Dacă cineva împinge cu ură un om sau dacă‑l pândește și aruncă cu ceva în el și‑l omoară sau dacă, din vrăjmășie, îl lovește cu pumnul și‑l omoară, cel ce l‑a lovit să fie pedepsit cu moartea. El este un ucigaș. Răzbunătorul sângelui să‑l omoare pe ucigaș când îl întâlnește.

Dar dacă cineva lovește dintr-odată un om, fără dușmănie, sau dacă aruncă cu un obiect în el, fără să‑l fi pândit dinainte, sau dacă, fără să‑l vadă, aruncă în el cu o piatră care poate cauza moartea și acesta moare, atunci, de vreme ce nu i‑a fost dușman și n‑a intenționat să‑l rănească, comunitatea trebuie să judece între el și răzbunătorul sângelui, conform acestor judecăți. Comunitatea să elibereze ucigașul din mâna răzbunătorului sângelui și să‑l trimită înapoi în cetatea de refugiu în care fugise. El să locuiască acolo până la moartea marelui preot care a fost uns cu untdelemn sfânt.

Dar dacă ucigașul va ieși vreodată din hotarele cetății de refugiu în care a fugit și răzbunătorul sângelui îl găsește în afara cetății, atunci răzbunătorul sângelui îl poate omorî pe ucigaș și nu va fi vinovat de omor. Ucigașul trebuie să rămână în cetatea de refugiu până la moartea marelui preot. Numai după moartea marelui preot se poate reîntoarce la proprietatea lui.

Acestea vor fi pentru voi hotărâri pe baza cărora să judecați de‑a lungul generațiilor voastre, în toate locurile în care veți locui.

Dacă cineva ucide o persoană, ucigașul să fie omorât pe baza mărturiei martorilor. Un singur martor nu este suficient să mărturisească împotriva unui persoane ca să fie omorâtă.

Să nu acceptați răscumpărare pentru viața unui ucigaș vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea.

Să nu acceptați răscumpărare pentru cel care a fugit într‑o cetate de refugiu și să nu‑i dați voie să se întoarcă și să locuiască în proprietatea lui înainte de moartea marelui preot.

Să nu pângăriți țara unde veți locui. Sângele pângărește țara și nu se poate face altfel de ispășire pentru pământul peste care a fost vărsat sânge, decât prin sângele celui care l‑a vărsat. Să nu pângăriți deci țara în care voi locuiți și în mijlocul căreia Eu sălășluiesc, căci Eu, Domnul, sălășluiesc în mijlocul fiilor lui Israel.»“

Read More of Numeri 35

Numeri 36:1-12

Cazul fiicelor lui Țelofhad

(Num. 27:1-11)

Căpeteniile familiilor din clanul urmașilor lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, care făceau parte din clanurile urmașilor lui Iosif, au venit și au vorbit înaintea lui Moise și a celorlalți conducători ai familiilor fiilor lui Israel.

Ei au zis:

– Domnul i‑a poruncit stăpânului meu să dea fiilor lui Israel țara ca moștenire prin sorți. Și stăpânului meu i‑a fost poruncit de către Domnul să dea moștenirea fratelui nostru Țelofhad, fiicelor lui. Dar dacă ele se mărită cu bărbați din alte seminții ale fiilor lui Israel, atunci moștenirea lor va fi luată din moștenirea seminției noastre și adăugată seminției din care bărbatul face parte. Astfel, o parte din moștenirea noastră ne va fi luată. Și când va veni Anul de veselie pentru fiii lui Israel, moștenirea lor va fi adăugată seminției în care ele s‑au măritat și proprietatea va fi ștearsă astfel din moștenirea seminției părinților noștri.

Moise le‑a poruncit fiilor lui Israel după cuvântul Domnului și le‑a zis:

– Ce spune seminția urmașilor lui Iosif este adevărat. Acesta este cuvântul pe care‑l poruncește Domnul fiicelor lui Țelofhad: „Să se mărite cu cine le place6 Lit.: [cu] cel ce este bun în ochii lor., dar să se mărite într‑un clan al seminției tatălui lor. Nicio moștenire a fiilor lui Israel să nu treacă de la o seminție la alta, ci fiecare dintre fiii lui Israel să se țină strâns de moștenirea seminției părinților lui. Orice fată care are o moștenire în oricare din semințiile fiilor lui Israel, să se mărite cu cineva dintr‑un clan al seminției tatălui ei, pentru ca fiecare dintre fiii lui Israel să păstreze moștenirea părinților lui. Nicio moștenire nu va trece de la o seminție la alta, ci fiecare din semințiile fiilor lui Israel să‑și păstreze propria‑și moștenire.“

Fiicele lui Țelofhad au făcut după porunca pe care Domnul i‑a dat‑o lui Moise. Fiicele lui Țelofhad – Mahla, Tirța, Hogla, Milca și Noa – s‑au măritat cu verișori din partea tatălui lor. Ele s‑au măritat în interiorul clanurilor urmașilor lui Manase, fiul lui Iosif, iar moștenirea lor a rămas în seminția clanului tatălui lor.

Read More of Numeri 36