Matei 27:45-66 NTLR

Matei 27:45-66

Moartea lui Isus

(Mc. 15:33-41; Lc. 23:44-49; In. 19:28-37)

De la ceasul al șaselea și până la ceasul al nouălea45 Între ora 12:00 și ora 15:00. s-a făcut întuneric peste toată țara. Cam pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: „Eli, Eli, lema sabactani?“46 Cuvintele rostite de Isus au dus la numeroase discuții, deoarece primele două sunt în ebraică, iar ultimele două în aramaică. Se pare însă că în limba aramaică, în unele cazuri s-au păstrat numele ebraice ale lui Dumnezeu. De ex., Targumul aramaic (o parafrazare a textului ebraic în aramaică) al Ps. 22 păstrează termenul ebraic Eli., care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“46 Vezi Ps. 22:1.

Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit și au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“

Imediat unul dintre ei a alergat și a luat un burete, l-a umplut cu oțet de vin48 Cu referire, probabil, la posca, o băutură ieftină amestecată din oțet de vin și apă, pe care o consumau clasele sociale inferioare și soldații romani., l-a pus într-o trestie și I l-a dat să-l bea. Dar ceilalți ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“

Isus a strigat din nou cu glas tare și apoi Și-a dat duhul.

Și iată că draperia51 Gr.: katapetasma, cea care despărțea Locul Sfânt de Locul Preasfânt. Pentru semnificația acestui eveniment, vezi Evr. 9:1-14; 10:14-22. Templului s-a rupt în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au fost înviate. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă și li s-au arătat multora.

Centurionul54 Vezi nota de la 8:5. și cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul și cele întâmplate, s-au înspăimântat foarte tare și au zis: „Într-adevăr Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“

Acolo mai erau și multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea și Îi slujiseră. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov și a lui Iosif – și mama fiilor lui Zebedei.

Înmormântarea lui Isus

(Mc. 15:42-47; Lc. 23:50-56; In. 19:38-42)

Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care devenise și el ucenic al lui Isus. Acesta s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. Iosif a luat trupul, L-a înfășurat într-o pânză de in curată și L-a pus în propriul său mormânt nou, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat. Maria Magdalena și cealaltă Maria erau și ele acolo, șezând înaintea mormântului.

Mormântul este păzit

A doua zi62 Sâmbătă (Sabatul), Ziua Pregătirii fiind ziua de vineri., cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoților și fariseii s-au adunat la Pilat și i-au zis:

– Stăpâne, ne-am amintit că înșelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“ Așadar, poruncește ca mormântul să fie întărit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină noaptea și să-L fure, iar apoi să spună poporului: „A fost înviat dintre cei morți!“ Atunci această înșelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!

Pilat le-a răspuns:

– Aveți o gardă.65 Sau: Luați o gardă. Duceți-vă și întăriți-L cum știți!

Ei s-au dus împreună cu garda și au întărit mormântul, sigilând piatra.

Read More of Matei 27