Luca 8:40-56, Luca 9:1-9 NTLR

Luca 8:40-56

Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe

(Mt. 9:18-26; Mc. 5:22-43)

La întoarcere, mulțimea I‑a urat lui Isus bun venit, pentru că toți Îl așteptau. Și iată că un om, numit Iair, care era conducătorul sinagogii, a venit, a căzut la picioarele lui Isus și L‑a rugat să vină până la el acasă, pentru că singura lui fiică, în vârstă de vreo doisprezece ani, era pe moarte. În timp ce mergea, mulțimile se adunau grămadă în jurul Lui. Era acolo o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge și care cheltuise pe la doctori tot ce avusese fără să fi putut fi vindecată de cineva. Apropiindu‑se prin spate, s‑a atins de marginea hainei Lui și deodată scurgerea ei de sânge s‑a oprit.

Isus a întrebat:

– Cine M‑a atins?

Pentru că toți negau, Petru I‑a zis:

– Stăpâne, mulțimile se îngrămădesc în jurul Tău și se înghesuie, iar Tu întrebi: „Cine M‑a atins?!“

Dar Isus a zis:

– M‑a atins cineva, pentru că știu că a ieșit o putere din Mine!

Când femeia a văzut că n‑a scăpat neobservată, a venit tremurând și a căzut înaintea Lui. Apoi a istorisit înaintea întregii mulțimi din ce cauză s‑a atins de El și cum fusese vindecată deodată. El i‑a zis: „Fiică, credința ta te‑a vindecat! Du‑te în pace!“

În timp ce El încă vorbea, a venit cineva din casa conducătorului sinagogii și a zis:

– Fiica ta a murit. Nu‑L mai deranja pe Învățător!

Dar Isus, auzind, i‑a zis lui Iair:

– Nu te teme! Crede doar, și ea va fi vindecată!

Când a ajuns la casa lui Iair, n‑a lăsat pe nimeni să intre împreună cu El, în afară de Petru, de Ioan, de Iacov și de tatăl și mama copilului. Toți plângeau și o jeleau, însă Isus le‑a zis: „Nu mai plângeți, pentru că ea n‑a murit, ci doarme!“ Ei însă râdeau de El, pentru că știau că fetița murise.

Isus, după ce i‑a scos afară pe toți, a apucat‑o de mână și a strigat, zicând: „Copilă, scoală‑te!“ Duhul ei s‑a întors, și ea s‑a ridicat deodată. Isus a dat îndrumări să i se dea fetiței să mănânce. Părinții ei au rămas înmărmuriți. Isus le‑a poruncit să nu spună nimănui ce s‑a întâmplat.

Read More of Luca 8

Luca 9:1-9

Trimiterea celor doisprezece

(Mt. 10:9-14; Mc. 6:7-13)

Isus i‑a chemat pe cei doisprezece, le‑a dat putere și autoritate peste toți demonii și peste boli, ca să le vindece, și i‑a trimis să proclame Împărăția lui Dumnezeu și să‑i vindece pe cei neputincioși.

El le‑a zis: „Să nu luați nimic cu voi pe drum – nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici argint și să nu aveți două cămăși. În orice casă intrați, rămâneți acolo și din locul acela să plecați. Și oriunde nu vă vor primi, scuturați‑vă praful de pe picioare când ieșiți din cetatea aceea, drept mărturie împotriva lor!“

Ei au plecat și au călătorit prin sate, vestind Evanghelia și vindecând pretutindeni.

Confuzia lui Irod despre Isus

(Mt. 14:1-2; Mc. 6:14-16)

Tetrarhul Irod7 Vezi nota de la 3:1. a auzit despre toate câte se întâmplaseră și era nedumerit, pentru că unii ziceau că Ioan fusese înviat dintre cei morți. Alții ziceau că s‑a arătat Ilie, iar alții că a înviat vreun profet dintre cei din vechime. Dar Irod a zis: „Pe Ioan l‑am decapitat. Deci Cine este Acesta despre Care aud asemenea lucruri?“ Și căuta să‑L vadă.

Read More of Luca 9