Luca 19:11-44 NTLR

Luca 19:11-44

Pilda celor zece mine

(Mt. 25:14-30)

În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat și le‑a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu urma să se arate deodată.

Așadar, le‑a zis:

– Un nobil a plecat într‑o țară îndepărtată ca să preia un regat și apoi să se întoarcă.12 Pilda se baza pe niște realități istorice ale epocii: Irod cel Mare a trebuit să facă o călătorie la Roma, pentru a fi încoronat rege al Iudeei în 40 î.Cr., începând să domnească abia în 37 î.Cr. Pilda însă vorbește despre Isus Cristos, care era pe punctul de a pleca, întorcându‑se apoi ca Rege. I‑a chemat pe zece dintre sclavii lui, le‑a dat zece mine13 Veche monedă grecească de aur sau de argint. O mina avea 100 de drahme, echivalentul a peste 100 de denari (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 7:41) [peste tot în capitol]. și le‑a zis: „Folosiți‑le în negoț până când mă întorc eu!“

Dar cetățenii lui îl urau și au trimis în urma lui o solie, zicând: „Nu vrem ca acesta să domnească peste noi!“14 O astfel de situație s‑a petrecut cu 30 de ani înainte, în cazul lui Arhelau, fiul lui Irod cel Mare. La întoarcerea sa, după ce a preluat regatul, a spus să fie chemați sclavii aceia, cărora le dăduse argintul, ca să afle cât au câștigat.

Primul a venit, zicând: „Stăpâne, mina ta a mai adus încă zece mine.“ Stăpânul i‑a zis: „Bine, sclav bun! Pentru că ai fost credincios într‑un lucru foarte mic, primește autoritate peste zece cetăți!“

Apoi a venit al doilea, zicând: „Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci!“ Stăpânul i‑a zis și acestuia: „Primește și tu autoritate peste cinci cetăți!“

Un altul a venit, zicând: „Stăpâne, iată‑ți mina! Am ținut‑o învelită într‑un ștergar, căci m‑am temut de tine, fiindcă ești un om aspru, care iei ceea ce n‑ai pus și seceri ceea ce n‑ai semănat!“ Stăpânul i‑a zis: „Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Știai că sunt un om aspru, care iau ceea ce n‑am pus și secer ceea ce n‑am semănat? Atunci de ce n‑ai pus argintul la bancă23 Lit.: pe masă, locul unde se țineau și se administrau banii în societatea de atunci., pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?“

Și le‑a zis celor care stăteau acolo: „Luați‑i mina și dați‑i‑o celui ce are zece mine.“ Ei au zis: „Stăpâne, el are zece mine!“ Vă spun că celui ce are, i se va da, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are. Cât despre acei dușmani ai mei, care n‑au vrut să domnesc eu peste ei, aduceți‑i aici și omorâți‑i înaintea mea!

Intrarea triumfală în Ierusalim

(Mt. 21:1-11; Mc. 11:1-11; In. 12:12-19)

După ce a spus aceste lucruri, Isus a pornit în frunte, suindu‑Se spre Ierusalim. Când S‑a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit „al Măslinilor“, i‑a trimis pe doi dintre ucenici, zicând: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră. Când intrați în el veți găsi un măgăruș legat, pe care n‑a încălecat nimeni niciodată. Dezlegați‑l și aduceți‑l! Dacă vă va întreba cineva: «De ce‑l dezlegați?», să‑i ziceți: «Domnul are nevoie de el.»“ Cei ce fuseseră trimiși s‑au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus.

În timp ce dezlegau măgărușul, stăpânii acestuia i‑au întrebat:

– De ce dezlegați măgărușul?

Ei au răspuns:

– Domnul are nevoie de el!

Și l‑au adus la Isus. Apoi și‑au aruncat hainele peste măgăruș și L‑au așezat pe Isus călare35 Intrând în Ierusalim călare pe un măgăruș, Isus demonstra că El este Fiul lui David, Cel Căruia Îi aparținea tronul lui David (2 Sam. 7:16) și că El este Cel despre Care vorbiseră profeții (Zah. 9:9).. În timp ce El înainta, oamenii își așterneau hainele pe drum36 Omagiu adus unui rege (vezi 2 Regi 9:13)..

Când S‑a apropiat deja de povârnișul dinspre Muntele Măslinilor, toți cei din mulțimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să‑L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.

Ei ziceau:

– Binecuvântat este Împăratul

Care vine în Numele Domnului!38 Vezi Ps. 118:26.

Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!38 Probabil un citat din Ps. 148:1.

Unii farisei din mulțime I‑au zis:

– Învățătorule, mustră‑Ți ucenicii!

Isus, răspunzând, a zis:

– Vă spun că, dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga40 Probabil cu referire la v. 44 (vezi și Hab. 2:11); sau în ideea că până și creația conștientizează importanța evenimentului, numai fariseii nu.!

Isus plânge pentru Ierusalim

Când S‑a apropiat de cetate și a văzut‑o, Isus a plâns pentru ea. El a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în această zi, lucrurile care‑ți puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! Vor veni zile peste tine când dușmanii tăi vor ridica baricade împotriva ta, te vor înconjura și te vor asedia din toate părțile! Te vor strivi de pământ, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n‑ai cunoscut vremea cercetării tale!“

Read More of Luca 19