Habacuc 1:1-17, Habacuc 2:1-20, Habacuc 3:1-19 NTLR

Habacuc 1:1-17

Rostirea pe care a văzut‑o profetul Habacuc.

Prima plângere a profetului

– Până când, Doamne, voi striga după ajutor,

și Tu nu vei asculta?

Până când voi striga către Tine: „Violență!“,

și Tu nu vei izbăvi?

De ce mă faci să privesc nelegiuirea

și Te uiți la necaz?

Distrugerea și violența sunt înaintea mea;

peste tot sunt dezbinări și se stârnesc certuri.

De aceea Legea este fără putere

și dreptatea nu se arată niciodată.

Căci cel rău îl împresoară4 Sau: îl învinge. pe cel drept

și astfel dreptatea este pervertită.

Răspunsul Domnului

– Uitați‑vă printre neamuri și priviți!

Mirați‑vă! Uimiți‑vă!

Căci în zilele voastre fac o lucrare

pe care n‑ați crede‑o

dacă v‑ar povesti‑o cineva!

Iată, îi voi ridica pe caldeeni6 babilonieni.,

acel neam crud și năvalnic,

care străbate întinderile pământului

pentru a lua în stăpânire locuințe

care nu sunt ale lui!

Ei sunt îngrozitori și de temut;

își au propria lege

și nu recunosc nicio altă autoritate!7 Lit.: înfricoșători; / judecata și demnitatea lor provin numai de la ei înșiși.

Caii lor sunt mai rapizi decât leoparzii

și mai sprinteni decât lupii în amurg.

Călăreții lor se avântă,

călăreții lor vin de departe.

Zboară ca un vultur care se repede să devoreze;

toți vin pentru violență.

Privirile lor sunt ațintite9 Sensul termenului ebraic este nesigur. tot înainte

și adună captivi ca nisipul de mulți.

Își bat joc de regi

și‑i iau în derâdere pe conducători.

Râd de orice fortificație,

căci îngrămădesc pământ10 Sau: fac o rampă din pământ, tehnică militară, folosită de către asediatori. lângă ea și o cuceresc.

Apoi trec ca vântul și merg mai departe11 Posibil: și depășesc limita.;

el se face astfel vinovat,

puterea lui fiindu‑i dumnezeul.

A doua plângere a profetului

– Oare nu ești Tu din veșnicie, Doamne?

Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri!

Doamne, Tu l‑ai rânduit pentru a face judecată!

Stânca mea, Tu l‑ai ridicat

ca să pedepsească!

Ochii Tăi sunt prea curați ca să se uite la rău;

Tu nu poți să privești asuprirea!

De ce Te uiți la cei necredincioși

și taci când cel rău îl înghite

pe cel mai drept decât el?

L‑ai făcut pe om asemenea peștilor mării,

asemenea vietății din mare care nu are stăpân.

El îi scoate pe toți cu undița,

îi adună cu mreaja lui,

îi strânge în năvodul lui

și de aceea se bucură și se veselește.

De aceea aduce el jertfe mrejei sale

și arde tămâie năvodului său!

Datorită lor, partea lui este bogată

și mâncarea lui este din abundență!

Va continua el oare să‑și golească mreaja

și să ucidă neamuri fără să cruțe nimic?

Read More of Habacuc 1

Habacuc 2:1-20

Voi sta la locul meu de strajă

și mă voi așeza în turnul cetățuii.

Voi veghea ca să văd ce‑mi va spune

și ce voi răspunde când voi fi mustrat.

Răspunsul Domnului

Domnul mi‑a răspuns și a zis:

– Scrie viziunea

și întipărește‑o clar pe table,

pentru ca un herald să poată alerga cu ea2 Lit.: pentru ca să fugă cel care o citește. Sau: table, / ca să se poată citi ușor!!

Căci viziunea este încă pentru vremea hotărâtă!

Ea mărturisește despre sfârșit și nu va minți!

Chiar dacă întârzie, așteapt‑o!

Căci sigur va veni; nu va ajunge târziu!

Iată, s‑a îngâmfat! Nu‑i este drept sufletul în el;

însă cel drept prin credința lui va trăi.4 Sau: însă cel drept va trăi prin credința lui.

Într-adevăr, vinul îl trădează pe omul semeț și nu stă liniștit.

El își mărește pofta ca Locuința Morților5 Ebr.: Șeol

și este nesățios ca moartea,

atunci când strânge la sine toate neamurile

și adună la sine toate popoarele.

Oare nu vor face toate acestea,

pe seama lui, un proverb, o satiră și ghicitori? Se va zice:

„Vai de cel ce adună ce nu este al lui

(până când?)

și de cel ce se împovărează cu datorii!

Oare nu se vor ridica deodată cei ce te‑au împrumutat7 În ideea că Babilonul este acum el însuși dator celor pe care i‑a jefuit; sau cei pe care i‑ai împrumutat.?

Oare nu se vor trezi cei ce te fac să tremuri?

Vei ajunge astfel o pradă pentru ei.

Fiindcă ai prădat multe neamuri,

toate popoarele care vor rămâne te vor prăda!

Căci ai vărsat sângele oamenilor

și ai săvârșit violență pe pământ,

împotriva cetăților și împotriva tuturor celor ce locuiesc în ele!

Vai de cel ce strânge câștig nelegiuit pentru casa lui,

ca să‑și așeze apoi cuibul într‑un loc înalt,

ca să scape din mâna nenorocirii!

Ți‑ai plănuit, de fapt, rușinea casei tale;

retezând o mulțime de popoare,

sufletul tău a păcătuit.10 Sau: tale, / nimicind o mulțime de popoare / și păcătuind în (sau împotriva) sufletul tău.

Căci piatra din zid va striga,

iar grinda dintre căpriorii casei îi va răspunde!

Vai de cel ce zidește o cetate cu sânge

și întemeiază un oraș prin nedreptate!

Iată, să nu fie oare de la Domnul Oștirilor13 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers.

faptul că popoarele se trudesc

doar pentru a hrăni focul,

și neamurile se ostenesc pentru nimic?

Căci pământul va fi umplut de cunoștința slavei Domnului,

așa cum apele acoperă fundul mării.

Vai de cel ce dă semenului său să bea,

de cel care‑și deșartă burduful până‑l îmbată15 Sau: Vai de tine, care‑i dai semenului tău să bea! / Îi torni mânia ta (sau otrava ta) până‑l îmbeți; sau Vai de tine, care‑i dai semenului tău să bea / din vasul mâniei tale, până‑l îmbeți.,

ca să‑i vadă goliciunea!

Te vei sătura de rușine, în loc de slavă!

Acum bea și tu și clatină‑te!

Îți va veni și ție rândul să iei cupa din dreapta Domnului

și va veni rușinea și peste slava ta!

Căci violența față de Liban te va acoperi17 Cf. Is. 14:8, babilonienii au distrus pădurile Libanului, folosind foarte mult lemn de cedru pentru construirea palatelor și a templelor.,

și nimicirea animalelor te va înspăimânta17 Probabil cu referire la expedițiile de vânătoare; ideea care se desprinde este că babilonienii au distrus orice formă de viață.,

din cauza sângelui oamenilor

și a violenței pe pământ,

împotriva cetății și împotriva tuturor celor ce locuiesc în ea!

La ce folosește un chip cioplit, pe care l‑a cioplit făuritorul,

sau un chip turnat, care învață minciuni?

Făuritorul se încrede în propria lui lucrare,

deși ceea ce a făcut sunt doar niște idoli muți.

Vai de cel ce zice lemnului: «Trezește‑te!»

sau pietrei mute: «Scoală‑te!»

Poate ea să dea învățătură?

Iată că este acoperită cu aur și argint,

dar nu este nicio suflare în ea!“

Domnul însă este în Templul Său cel sfânt!

Tot pământul să tacă înaintea Lui!

Read More of Habacuc 2

Habacuc 3:1-19

Rugăciunea profetului

Rugăciunea profetului Habacuc. De cântat precum un șighionot.1 Termen cu sens nesigur, însemnând probabil o cântare cu un ritm foarte dinamic (mai apare doar în titlul Ps. 7).

– Doamne, am auzit de faima Ta!

Lucrarea Ta, Doamne, îmi inspiră teamă!

Însuflețește‑o de‑a lungul anilor2 Lit.: în mijlocul anilor. Vezi și versul următor.!

Fă‑o cunoscută în cursul anilor!

Dar, la mânie, adu‑Ți aminte să arăți îndurare!

Dumnezeu vine3 Acțiunile verbelor din v. 3-15 pot fi traduse și la timpul trecut. Profetul vorbește despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu din trecutul lui Israel, lucrări care vor fi repetate în viitor. Profetul vede însă aceste lucrări din viitor ca realizate deja (vezi, de exemplu, v. 7; așa‑numitul perfect profetic întâlnit și la ceilalți profeți). din Teman

și Cel Sfânt – din muntele Paran. Selah3, 9, 13 Termen muzical desemnând probabil un interludiu instrumental.

Splendoarea Lui acoperă cerurile,

iar lauda Lui umple pământul.

Strălucirea Lui este ca lumina

și din mâna Lui ies raze;

acolo Îi este ascunsă puterea.

Înaintea Lui merge molima,

iar flacăra calcă pe urmele Sale.

El Se oprește și cutremură pământul;

Se uită și face neamurile să tremure.

Munții cei trainici se sfărâmă,

iar dealurile cele vechi se pleacă.

Cărările Lui sunt veșnice.

Am văzut corturile lui Cușan în necaz

și colibele țării lui Midian7 Cușan și Midian erau triburi arabe care trăiau în vecinătatea Edomului. tremurând.

S‑a înfuriat oare Domnul pe râuri?

Împotriva râurilor se arată mânia Ta?

Împotriva mării s‑a aprins furia Ta,

de ai încălecat pe caii Tăi

și Te‑ai suit în carele izbăvirii Tale?

Arcul Îți este dezvelit în întregime;

jurămintele sunt săgeți care se țin de cuvânt.9 Sensul versului este nesigur. Selah

Tu despici pământul prin râuri.

Când munții Te‑au văzut, s‑au cutremurat.

Potopul de ape s‑a revărsat;

adâncul și‑a făcut auzit glasul;

el își ridică mâna sus.

Soarele și luna s‑au oprit în înălțimi

la sclipirea săgeților Tale care pornesc,

la strălucirea lăncii Tale scânteietoare.

Tu străbați pământul cu indignare

și treieri neamurile cu mânie.

Ai ieșit ca să‑Ți eliberezi poporul,

ca să‑l izbăvești pe unsul Tău.

Tu ai zdrobit căpetenia din casa răutății,

l‑ai dezbrăcat din cap până‑n picioare! Selah

Ai străpuns capul războinicilor lui cu propriile‑i săgeți,

când s‑au dezlănțuit ca o furtună să ne14 Lit.: mă. împrăștie!

Bucuria lor a fost ca și cum l‑ar fi devorat pe sărac

în ascunzătoare.

Tu pășești pe mare cu caii Tăi,

agitând apele cele mari.

Când am auzit, mi s‑a cutremurat pântecul!

La vestea aceasta, mi‑au fremătat buzele!

Mi‑a intrat putrezirea în oase

și mi‑au tremurat genunchii!

Totuși, voi aștepta liniștit ziua necazului

ce se va abate peste poporul care ne va ataca.

Chiar dacă smochinul nu înflorește

și în vii nu mai este rod,

chiar dacă lipsește rodul din măslin

și ogoarele nu mai dau hrană,

chiar dacă turma din staul este nimicită

și nu mai sunt vite în grajduri,

eu tot mă voi bucura în Domnul

și mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!

Stăpânul Domn este tăria mea!

El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor

și mă face să pășesc pe înălțimile mele.

Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu coarde.

Read More of Habacuc 3